Contents • • • • • Characters [ ] • Woody - The playable character and star of the TV Show • Mr. Rottweiler ( The Neighbor From Hell) - The neighbor that Woody must play tricks on. Rottweiler's mom, who loves her son less than he loves her. • Olga - The woman that the Neighbor is attracted to, and who has a kid. • Olga's child - He is the boy that the Neighbor tends to pick on for fun, much to annoyance of Olga. • Yapper - A dog the Neighbor takes care for his mom.

Vecinul din iad download links are externally hosted on. Lasa toate preocuparile si incepe sa joci jocuri cu dora plus bonus download vecinu 2 free torent tpb.

• Joe - The director of the show. He gives useful hints for the player in the episodes 'All Abroad' and 'Every Shot A Hit'. Gameplay [ ] In the sequel of the game, the player travels to various locations around the world. The game is slightly harder as a new character appeared, the Neighbour's Mom, who can also beat up Woody along with her son. The player character now has 3 lives instead of one, and if he is spotted by the Neighbour or his Mom, Woody will be kicked to another area and lose a life.There is also a character named Olga, the woman that the Neighbour is attracted to, and player can use various things to have Olga beat him up (such as breaking the chair Neighbour is standing to and being a Peeping Tom while Olga is having shower).

Olga also has a child who is often picked on by the Neighbour and he is not harmful to the player. As the game progresses, the player unlocks various new locations. See also [ ] • • References [ ].

LOST LORI “Putney's endearing characters and warm-hearted stories never fail to inspire and delight.” -Sabrina Jeffries NEW YORK TIM ES BESTSELLING AUTHOR OT A lways a s a in t prolog Bristol, toamna anului 1806 Flota intrase in port, era luna plinS $i activitatea era in toi la infirmeria gratuita Herbert. Pe Daniel Herbert nu-1 deranja. Ii placea si repare trupuri vStSmate $i iubea infirmeria pe care o concepuse cu ajutorul priceut al surorii sale, Laurel, care era partenera $i cea mai unS prietenS al lui. Cu toate acestea, pe la miezul noppi se sSturase de carpitul marinarilor bep, r3nip in incaierarile din carciumi. Ultimul intrase $chiopatand in cabinet, cu sangele $iroindu-i din brapil stang bandajat grosolan.

Cand zari ginul folosit de Daniel pentru curaprea ranilor, se napusti spre sticla. Zise Daniel ferm, aplicand o stransoare pe nervul de la um5r al marinarului amept $i fbpandu-l sa se a$eze pe un scaun.

Trebuie sa te dreg ca sa inchid?i eu infirmeria $i sa prind cateva ore de somn. Marinarul zbiera?i se freca pe brapil amorpt. - D a ’ vreau $i io numa’ o far’ de beutura! Zise el cu repro? -N-o s o gasepi aici. Cu priceperea unei indelungate practici, Daniel indeparta bandajul murdar ^i gasi o taietura de cupt murdara, dar superficiala. Curapl cu indemanare taietura, terminand cu destul gin pentru a-1 face pe marinar sa ppe.

- De ce ai facut asta? Intreba marinarul. -A m descoperit ca ginul ajuta la cicatrizarea mai rapida a ranilor, a§a incat e mai pupn probabil sa-p pierzi brapil, explica Daniel.

Acuma, ia-p valea $i fii gata pen­ tru o durere de cap groaznica maine. - Nici macar o gurita mica din sticla?

-Pleaca imediat! Pe cand marinarul ii mulpimi pleca, Daniel arunca intr-un lighean cu apa p.sapun E 8 Mary Jo Pu tney instrumentele chirurgicale folosite. La fel ca $i cu ginul, observase ca, pnandu-$i instrumentele curate, obpnea rezultate mai bune. U$a cabinetului se deschise cu atata putere ca se lovi de perete.

I?i ridicS privirea $i o vazu pe sora lui care deschisese u$a cu o mana in timp ce cu brapil celalalt o tinea de mijloc pe o tanara femeie batuta $i sangeranda, la un pas de a le§ina. Ca de obicei, far3 sa-$i piarda cumpatul, Laurel spuse: -N u strange instrumentele alea, Daniel. Avem o pacienta nouS. O ajuta pe fata sa se urce pe masa de examinare. El ura s3 vada femei batute, de obicei de catre barbapi care de fapt trebuiau s3 le protejeze. Examinando pe noua pacienta, oboseala li disparu. Ea statea cu umerii aplecati, avand fa pa acoperita de o $uvi£5 de par negru care era murdar de sange pe partea dreapta.

Tinea strans o pelerina pe dupa umeri $i tremura din cauza $ocului. Cu o voce blanda, el spuse: -Sun t doctorul Herbert. Pe tine cum te cheama? Vorbea cu stangade ca §i cum intampina greutafi sa articuleze cuvintele, a?a incat el ii sugera: -Jane? Dupa un lung moment, ea $opti istovita: -D a, J-Jane.

- O sa te examinez sa vad ce trebuie reparat. Umezi o carpa curata. Ridica-p capul ca sa-p pot curapi sangele de pe fata. Ea se supuse, aratand o fata cu un ochi umflat inchis $i o vanataie atat de mare incat nici propria mama n-ar fi recunoscut-o. Vanataile ascundeau faptul ca era foarte tanara $i el banuia ca in condipi normale ar fi putut fi dragtpa. Cum de putea un barbat sa-i faca rau unei fete plapande ca asta?

I$i lasa deoparte mania pentru mai tarziu. Ceea ce conta acum era sa o oblojeasca. Ea tresari de cateva ori pe cand el ii spala sangele de pe fata, in ciuda faptului ca se straduia sa fie cat mai bland cu putinpa. Era deosebit de atent in jurul ochilor.

Ademenirea unui sfant 9 -A i noroc, zise el pe un ton familiar. O sa ai ni?te ochi vinep ca un boxer fara mflnup, dar n-ai vAtamari serioase. Pe cand ii curS^a rana de pe cap, o intreba: - Cine te-a batut? Ea scoase un sunet infundat §i se trase inapoi cu teama. Observand sclipirea unei verighete pe mana ei stanga, o intreba: -A fost barbatul tAu.7 Jane se uita in jos la mana ei ca $i cum uitase de inelul pe care-1 purta. Apoi i$i smulse verigheta ingusta de aur $i o azvarli cat colo in cabinet.

Aceasta rico§A din perete $i se rostogoli pe du$umea. Pentru infirmerie,?opti rAgu$it. Fafa ridicatS ii expuse gatul vanAt. Bruta incercase s-o stranguleze. Mi$cArile lui Jane facura ca pelerina s3-i alunece de pe urneri, expunand o taietura insangerata de-a lungul spatelui.

Rana neregulata mergea de la umarul stang pan3 aproape de mijloc. Probabil cA fusese injunghiatA pe cand incerca sA scape. Varful lamei alunecase spre stanga cand atinsese marginea corsetului, apoi mai departe prin imbracamintea captu$itA.

Cu o voce calma, Daniel se intinse dupA foarfecele mare §i taie corsetul. Rochia $i corsetul erau de buna calitate, dar corsajul era distrus, $i combinezonul subpre era lipit de ranA cu sangele uscat. Ii udA combinezonul ca sa i-1 desprinda mai u$or de rana §i Jane gemu cand i-1 indepArta. -D in fericire, rana nu-i adancA, de?i imi imaginez cA doare ca dracu’.

Cu atat mai mult pentru ca ii cur3fa rana cu gin. Probabil cA, dupA seara asta, Jane va rAmane cu aceastA cicatrice pentru tot restul viepi, dar cel pupn nu va fi la vedere. El i$i continuA?irul bland de comentarii pentru a o alina. Laurel il asista, acoperind corpul lui Jane ca s3 fie cat se poate de decent.

Cand Daniel terminA de curAfat rana, Laurel zise: - O sA ai nevoie de haine noi, Jane. Daniel, pop tu sA aduci ni$te haine din rezerva noastrA.7 10 Mary Jo Putney Poate cS Daniel nu se pricepea la fel de bine ca Lau­ rel sa aleaga ve§minte femeie§ti, dar aveau o regula care zicea ca o femeie recent batuta nu va fi lasata singura cu un barbat, nici macar cu el. El dadu din cap $i se ridica, simpnd povara unei zile lungi.

- Ai unde sa te duci in seara asta? Cu privirea tncfl indreptata in jos, Jane §opti: - O. O prietena ma va gazdui. - Pentru seara asta e de ajuns, dar nu putem ingadui ca asta sa se repete, zise Laurel cu hotarare. O sa anunp m judecatorul $i pop sa depui o plangere impotriva barbatului care te-a batut.

Jane se agS^a de imbracamintea rupta, cu o voce disperata. Nu pot fi in siguranta decat daca plec din Bristol. Un judecator nu poate fi de ajutor.

Daniel se incrunta. Jane parea hotarata sa nu se intoarca la bruta, dar mult prea des femeile se intorceau la barbapi care le ranisera pentru ca n-aveau de ales. Dupa ce el ie$ea din camera, Laurel avea sa discute cu tanara.

Jane nu era primul pacient care avea nevoie de haine, a$a ca Laurel umpluse doua dulapuri incapatoare cu haine pentru femei $i barbap de toate varstele. Unele dintre ele fusesera donate de bisericile din zona, pe altele le gasise in pravaliile de vechituri. Dupa ce le carpea $i le spala, hainele erau curate?i cuviincioase, cbiar daca nu §i la moda. Fata avea nevoie de un combinezon larg care sa n-o jeneze la spatele ran it.

Nu, purta ni§te cizmulipe solide, bine facute. Aduna iute lucrurlle de care avea nevoie fata §i indesa totul intr-o desaga din panza care se putea cara cu u$urin{a. La sfarpt, alese o boneta voluminoasa si o pelerina care sa ii acopere r3nile?i bandajele. Dupa ce lasa hainele, Laurel il dadu afara din cabinet ca s o poata ajuta pe Jane sa se imbrace. El se incrunta, inchizand u$a in urma lui. Impreuna cu sora lui ofereau servicii, nu bani. Aproape toata alocapa generoasa oferita de so^ul instrainat al lui Laurel era cheltuita pentru intrepnerea cabinetului, iar banii gheapa erau pupni.

Ademenirea unui sfdnt 11 Dar cateodatS trebuiau fScute exceppi. Biroul lui era la doar capva pap, a?a eft descuie u?a p deschise sertarul ascuns unde pnea bani. Jane nu pilrea sS aiba vreo lescaie la ea.

Cat ar fi costato sa piece p s i se intrepna pana cand se inzdravenea? Nu suporta gandul ca femeia ar putea s3 se intoarca la barbatul ei violent. Lua monede p banenote mici in valoare de douazeci de lire p le van intro punguffl de panza. Era o suma substanpala, suficienta sa piece din Bristol p sS se intrepna doua sau trei luni, daca era chibzuita. Apoi se inapoie in cabinet, amintindu-p ca nu putea salva pe toata lumea. Nici macar pe departe.

Jane era infa?urata in pelerina veche, sa-i tina de cald, iar fa pi invinetita $i capul bandajat ii erau acoperite de borul bonetei. - E§ti sigurd ca o sa fii bine.7 o intreba Laurel incruntandu-se. Pop sa-p petreci restul noppi in infirmerie. - Nu pot, zise fata cu o voce mai puternica acum.

N o sa patesc nimic, pe cuvant. Nu trebuie sa merg departe. Daniel banuia ca nu voia sa ramana, de teama sa nu fi fost urmarita.

Nadajduia sa fi spus adevarul despre prietena care o va gazdui peste noapte. Poate ca planuia sa se ascunda intr-un grajd sau in vreo biserica. Asta mergea pentru o noapte, daca avea de gand sa piece a doua zi. -A i unde sa mergi daca pleci din Bristol? De preferin^a, la cineva din familie. - N-am pe nimeni, dar o sa ma descurc.

Nu mi-e frica sa muncesc, spuse razand nervos. Sau sa merg pe jos. Daniel ii intinse punga. Ar trebui sa fie de ajuns sa te intrepi pana cand te pop stabili undeva.

Ei i se taie rasuflarea $i incerca sa inapoieze banii. Ap facut deja atata pentru mine. Barbatul ii lua mana, vorbind incet ca sa sublinieze cuvintele. - Nu vrem sa ne gandim cum ar fi sa pleci de aici p sa nimerepi intr-o situape chiar p mai rea. Jane se uita lung la el.

Ochiul nevatamat era de un albastru-deschis, limpede p avea umbre pe care nici o tanSra fata nu ar fi trebuit sa le aiba. / 12 Mary ]o Putney Se apleca §i ii saruta mana cu buzele ei rSnite. - Mulpimesc, zise ea cu o voce aspra, ragu$ita. Ii dadu drumul la mana $i baga punga In pelerina, apoi se fntoarse spre Laurel.

- Va mulpjmesc foarte mult amandurora. N-o sa uit niciodata bunatatea voastra. Daca vreodata e ceva prin care sa va pot rasplati. Daniel spuse hotarat: - S a iei hotarari in^elepte! Sa fii buna cu ceilalp!

Asta e de ajuns. Din nou, ea i§i lasa capul in jos, apoi se intoarse $i ie§.i din incapere. Daniel §i Laurel o condusera pana la u$a, uitandu-se in tacere cum fata cobori cele cateva trepte spre strada $i o coti spre stanga. Era ceva induio§ator de indraznef in silueta ei zveltS care disparea in noapte. - Casa din spatele nostru e de vanzare, spuse Laurel. Vreau s o cumpar $i sa fac un refugiu pentru femeile si copiii care au nevoie de adapost?i sa se fereasca de barbapi violenp. - Cred ca-i o idee excelenta, spuse pe loc Daniel.

Un adapost pentru femei ca Jane ar fi o adevarata mana cereasca. - O sa gdsesc banii! Zise Laurel cu o extraordinara inver^unare. - Atunci o sfi-1 facem. Daniel o lua pe dupa umeri pe sora lui si o stranse lini^titor.

Acum insa, amandoi avem nevoie de mancare §i de un ceai tare. Laurel expira, relaxandu-se in imbrap$area lui. - Ce sfat bun, doctore!

Avem o supa buna de mazare pe plita. Dar inainte ca Daniel sa inchida u$a, se uita inspre umbrele unde disparuse Jane. Simp ni$te furnicaturi pe ceafa $i avu sentimentul straniu ca intro buna zi o va revedea. Capitolul 1 Bristol, toamna 1813 Dupa ce-$i ingropa parinpi, Daniel Herbert se intoarse la muncS, pasiunea §i mantuirea lui dintotdeauna. Indiferent cat de nelini$tita ii era mintea, talentele sale medicale ajutau la vindecarea trupurilor in suferin^a, iar predicile ocazionale pe care le pnea in capela pe care o patrona ajutau cateodati la vindecarea sufletelor rSnite. Pentru a se asigura ca era pe atat de ocupat pe cat trebuia sa fie, Daniel ll trimise pe medicul sau rezident, Colin Holt, in v acan t cu proasp&ta lui sope. Distribuirea de siropuri de fuse §i ceai de riichitS alba $i executarea de operapi minore il oboseau pe Daniel fndeajuns ca s3 poatS dormi.

Extenuarea era preferabils gandurilor. Trecusera doua saptamani de la inmormantare $i in curand trebuia sS se confrunte cu schimbarile aduse de moartea lor; dar, deocamdata, prefera sa carpeasca r3nile de cupt ale batranilor matelop destrabalap. De abia terminase cu un pacient, cand Betsy Ri­ vers, intendenta' infirmeriei, ciocani §i intra in sala de tratament.

- Doctore Herbert, un domn vrea s3 v3 vada pentru o chestiune despre care suspne ca e importanta. -M a indoiesc ca ideea lui de important e la fel cu a mea, raspunse Daniel sec. Dar Red Rab, aici de fapi, tocmai pleca, a$a ca spune-i domnului sa intre. Betsy se incrunta uitandu-se la §orpil lui stropit cu sange, dar nu incerca sa-l convinga sa-§i schimbe imbracamintea de lucru. / -D a, domnule. Pe cand Betsy ie$ea, Daniel lega ultima sutura a cdruntului sau pacient. 14 Maty Jo Pu tney - Fii atent, Rab!

Intro buna zi cineva s-ar putea s3-p injunghie din intamplare un organ vital. -A$, doctore, chicoti Red Rab ridicandu-se. Ne batem de atata vreme ca §tim unde-i sigur sa impungem cu lama.

Marinarul ie§i agale, §i Daniel incepu sa cure^e carpele $i instrumentarul murdar de sange. Betsy se intoarse insopta de un individ indesat, imbracat sobru, cu o privire patrunzatoare §i cu o fbaie indoita sub brap - Acesta este domnul Hyatt.

Vizitatorul se uita clipind la pnuta neingrijita a lui Daniel, apoi i§i inclina politicos capul. -Sun t Matthew Hyatt de la firma de avocap Hyatt si Fiii din Londra. Suntep Daniel Herbert, cu re?edinpi la Belmont Manor? De$i Daniel nu mai locuise acolo de ani de zile, con acul era, fara indoiala, al lui acum. Lasa instrumentele chirurgicale folosite in ligheanul cu apa §i sapun.

- Condoleanpde mele pentru pierderea parinplor dumneavoastra, domnule Herbert. Avocatul ofta. Boala izbucnita la castelul Romayne a fost o mare tragedie. - A lovit cu o rapiditate ingrozitoare. Mult prea mulp oameni din abape §i din ora$ au murit, zise Daniel, strangand din buze la aceasti amintire. Parinpi lui fusesera incantap sa primeasca o invitape la o petrecere data de v3rul indepartat al tatalui sau, lordul Romayne.

Insistasera sa mearga $i el, dar lui nu-i placeau defel astfel de lucruTi. Dac3 ar fi fost acolo, ar fi putut el oare sa ofere tratamente eficiente la timp?

Inghiprea unor cantitap masive de lichide putea ajuta In caz de febra mare. Sau poate c& ar fi murit $i el?

Se spftla repede pe maini. -M a a$teapta pacienpi, a$a ca poate imi putep spune motivul vizitei dumneavoastra! Avocatul clipi nedumerit de franche^ea doctorului. Ademenirea unui sfant 15 - Foarte bine. Sunt incantat sa v3 informez ca suntep mopenitorui domeniului p ai titlului de baron de Romayne. Ceilalp molten itori ai lordului Romayne murisera cu topi in acea groaznica epidemie? Daniel inghepi, simfind impactul cuvintelor ca pe o lovitura fatala.

Zidurile pe care le inalfase imprejmuindu-p durerea p vinovapa se prabupra, p emopa purS il cotropi. Viafa lui se sfarpse. Cand James, lordul Kirkland, intra in biroul lui Daniel a doua zi tarziu, Daniel nu fu surprins. Kirkland, cumnatul p uneori prietenul lui, era transportator maritim p un maestru al spionajului.

Cu sursele de informapi pe care le avea, Kirkland pia de^obicei ce se intampla chiar inainte de a se fi intamplat. In acea searS arata ca un animal de prada elegant p misterios, dar ochii ii erau plini de compasiune. Dep Daniel reupse sa treaca peste conflicted interioare pricinuite de baronia care-i cazuse pe cap, era stanjenitor de u$urat sa-1 vada pe Kirkland, care era de asemenea p un maestru la rezolvarea problemelor. Dand deoparte cina tarzie p rece, Daniel ii intinse mana. -Presupun ca ai auzit noutaple? Pentru ca, daca Laurel nu se sirnte bine, ar trebui sa stai cu ea. Kirkland zambi, strangandu-i mana.

-Laurel e in faza aia a sarcinii cand are o energie impresionanta. Abia am pututo convinge sa nu vina cu mine. Daniel ip arcui sprancenele. - Presupun ca te-a trimis s& te asiguri ca nu-mi pun capat existen^ei.

- Exact, admise Kirkland cu un umor sec. Sa mopenepi bogape, sa capep influenza p un loc in Camera Lorzilor sunt motive suficiente ca sa-1 duca pe un om la disperare. Daniel zambi in sila, recunoscand cat de bine il cunopeau Laurel p Kirkland.

Deschise sertarul de jos al biroului sau p scoase sticla de brandy pe care o pastra pentru zile neobi$nuit de grele. S' 16 Mary Jo Pu tney -Inca m3 simt zdruncinat de ve^tile astea. Sunt doar un v3r de-al treilea din alta generate. Ins a erau numai capva mopenitori si top au murit la petrecerea aia blestematai - O tragedie.

Kirkland accepta paharul cu brandy pe care i-1 tuma Daniel, apoi se a$eza pe singurul scaun ce mai era in micul birou. Nu mai mica pentru tine. - In nici un fel nu pot refuza mopenirea, nu-i a§a? - Din nefericire, nu, zise Kirkland. Titlul nobiliar p proprietaple sunt mopenite de ruda cea mai apropiata de sex barbatesc din familia Herbert, iar acesta epi tu. Acum epi responsabil de domeniu p de top arendapi ce depind de el.

- M§ simt de parca Atlas mi-a azvarlit intreaga lume pe umeri. Tu ai fost crescut piind ca epi mopenitorul Kir­ kland, dar eu abia daca stiam de existenpi lui Romayne, cu atat mai pupn ca aveam vreo $ansa de a-1 mopeni. Tatal lui ar fi stiut p ar fi fost incantat daca mostenirea i-ar fi revenit lui. Kirkland invarti ganditor bautura in pahar. - O schimbare de anvergura asta este intimidanta, dar pop sa fii lord. - Fara indoiala. Fa{a lui Daniel se incorda la gandul celei mai mari temeri pe care o avea.

Dandu-p seama ca Kirkland ar intelege, adauga scurt: Dar pot s3 fiu p doctor? - O sa fii mult mai ocupat, admise Kirkland. DaT pop angaja oameni capabili sa-p administreze proprietaple. Acum epi un pair ereditar! Alp lorzi petrec mult timp colecponand fosile sau scriind lucrari de matematica sau imbatandu-se pana cand cad din picioare.

Pop sa-p gasepi timp pentru munca ta. Daniel incerca sa estimeze cam cate ore ar fi folosite cu supravegherea oamenilor p cu administrarea proprietapi, precum p cu mersul la Parlament. N-o sa fiu in stare sa ajut tot atata pe cat o fac acum. Ademenirea unui sfdnt 17 - O sa-p spun exact ce i-am spus §i lui Laurel. Noul tau titlu e o povara, dar §i o sansa, §i o avere ofera posibilitatea de a ajuta cu mult mai mulp oameni.

Kirkland zambi. Sora ta imi cheltuie$te banii cu o non$aIanpi extraordinara ajutand la deschiderea mai multor adaposturi pentru femei precum Casa Zion.

Tu pod infiinta mai multe infirmerii. Pod s3 sponsorizezi educapa unor tineri chirurgi $i a unor doctori promipttori. Ciudat e ca Daniel nu se gandise la aceste posibilitap. - Imi plac ideile astea, dar am deja via^a pe care m io doresc.

Mopenirea Romayne e o povara si o complicape. - Mai e viafa pe care o dore§ti? Intreba incet Kirkland.

Sau e timpul pentru o schimbare? Daniel dadu sa-i rdspunda ca fire§te ca viapi lui era foarte buna. Dupa aceea, inchise gura $i cumpani din nou. La naiba, Kirkland avea dreptate! Aici, in Bristol, Da­ niel avea o munca valoroasa §i provocari in fiecare zi, dar era singur de cand sora lui se impflcase cu Kirkland $i se mutase. Avea nevoie de mai mulp prieteni §i de alte provocari.

- Poate ca e timpul, zise el incet. Sunt zdruncinat inca de cand avocatul mi-a adus ve§tile astea groaznice. Trebuie sS m3 gandesc la ce vreau §i la ce e acum posibil. - Vino la Londra $i stai cu noi, sugera Kirkland. Eu $i Laurel am fi bucurop sa stai cu noi, iar eu te pot ajuta sa te familiarizezi cu chestiunile practice p legale ale noii tale pozipi.

De asemenea, trebuie sa fii prezentat in societate. Micul sezon incepe in curand, p grupul absolvenplor Academiei Westerfield o sa te ajute sa te organ izezi in or ice masurS vei dori. Daniel se mai detensiona. Londra parea mai suportabila dac3 locuia impreuna cu Laurel p Kirkland. - Mi-ar placea sa-mi revad fostii colegi, dar am dubii in ceea ce privepe intrarea in inalta societate.

- In^elept din partea ta sa-p faci griji, zise prietenul lui amuzat. In special In lumina pericolelor pe care le vei infrunta. 18 ‘ Mary Jo Putney - N-o sa cedez ispitei jocurilor de noroc f i a bauturii. Daniel tfi privi paharul gol, apoi ifi mai turns nifte brandy.

Defi n-ai zice, v&zandu-mS azi. -L a vremuri grele este nevoie de mSsuri drastice. Kirkland ifi intinse paharul pentru a-i fi din nou umplut. Dar pericolul la care mS refeream este piapi cSsatoriilor. Acum esti cea mai dorita marfa, un nobil chipef sau cel pupn prezentabil, In cSutarea unei sopi. Poate ca-p gisesti o tanara vaduva placuta?i serioasa care sa doreasca s3-p admin istreze mofiile fi sS-p dea libertatea de a fi doctor.

Fara s3 vrea, Daniel se surprinse starnit in mod neafteptat de ideea unei sopi. Cap ani trecusera de la moartea lui Rose? Mult prea mulp fi chinuitori. Era o fiinpi fericita fi avea o viata agitata fi niciodata n-ar fi vrut ca el sa se transforme in holteiul batran fi plictisitor care era acum. Daca avea sa se schimbe, se putea intampla acum ori niciodata. Jfi ridica paharul, inchinand ironic: -Foarte bine, atunci.

O s5 vin la Londra fi o sa-mi caut o sope. Capitolul 2 -Lordul Kelham nu va mai fi printre noi multa vreme, spuse incet medicul cand Jessie Kelham se intoarse in camera bolnavului, aducand-o pe somnoroasa ei fiica de patru ani. Femeia facu semn cu capul aratand ca in^elesese. Phi­ lip zacea de multe saptamani fi era clar ca sfarfitul i se apropia. Era spre miezul noppi, fi ea banuia ca nu va mai apuca diminea^a.

Beth cascS somnoroasa. - Papa e mai bine? Jessie mangaie parul castaniu al fiicei ei. Defi era cu mult mai deschis decat pletele ei intunecate, top cei care le vedeau tmpreuna ftiau c3 sunt mama fi fiica. Beth, cea mai prepoasa fiinpi din viata lui Jessie. Ademettirea unui sfant 19 - Nu, scumpo. In curand ne va pSrftsi, dar vrea ca mai Intai sa-$i ia ramas-bun de la tine.

O duse pe fiica ei la patul masiv, unde trupul firav al Lui Philip zacea impScat in lumina blands a lampii. Cu pSrul lui alb?i fata palida, aproape ca dispSrea in asternutul rece de pe pat. Servitorul lui il ftcuse prezentabil pentru ultima intalnire cu Beth. Cand ajunsera la pat, Jessie se temu pentru un mo­ ment ca era prea tarziu, dar cand o a$eza pe fiica ei pe saltea, Philip deschise u$or ochii $i zambi cu bunatate. -M ica mea razS de soare. Imi pare rau ca nu voi mai fi aici sa te vad cum cre$ti, dar §tiu ca o sa fii frumoasa.

Dandu-^i seama c3 e finalul, ochii lui Beth se umplura de lacrimi. Se aplecS in fata $i ii saruta obrazul imbatranit. - Nu vreau s9 pleci, papa, spuse ea trista. El o mangaie pe mana cand $io puse langa el. - N o sa fiu niciodata prea departe de tine, scumpo. Inchide-ti pur $i simplu ochii $i gande$te-te la mine, $i o sa fiu acolo. -A r fi mult mai bine sa te pot imbrati?a ori de cate ori vreau!

Philip zambi obosit. - Intr-adevar, dar nu putem avea intotdeauna ce ne dorim. Sa fii cuminte $i s9 faci ce-ti spune mama ta! O sa ne vedem din nou in ceruri.

Peste foarte mult timp de acum incolo, sper. Respiratia lui devenea tot mai chinuita, a$a ca Jessie ii facu semn dadacei lui Beth care le urmase jos din camera copiilor. Lily o lua in brafe pe Beth, consolando. - E timpul de culcare, vrabiuta mica. O sa-ti cant pant cand o sa adormi. Beth plec9 ascultatoare, de$i privirea-i melancolica ramase atintita asupra lui Philip pe cand ie$ea din ca­ mera.

Jessie era recunoscatoare ca fiica. Ei era destul de mare sa tina minte cat de mult o iubea tatal ei. Cand ele plecara, Jessie se a$ez9 pe marginea patului?i i$i puse mana pe cea a sotului ei. Oasele degetelor lui pareau la fel de fragile ca ni$te vreascuri. 20 - Mary Jo Putney - E randul meu acum. La fel ca Beth, nici eu nu vreau sS ne p3r5se?ti. -Mi-a venit sorocul.

II podidi un acces de tuse inainte de a continua: Tu $i Beth mi-ap daruit mai multi ani §i mai multa bucurie decat a$ fi visat ca e posibil dupa ce am pierduto pe Louise. Fi dorit mult ca ea s3 te fi cunoscut. - §i eu imi doresc s-o fi cunoscut, dar daca n-ar fi murit, nu ne-am fi intalnit niciodata. Jessie ii stranse mana cu blandefe. Poate ca ea m-a trimis s& te fac fericit pans cand va vep intalni din nou.

-C e gand sublim! I$i trase din nou rasuflarea cu vadit efort. Nu trebuie sa te temi de viitor, draga mea.

De fapt, cand o sa se citeasca testamentul, o s3 fie o surpriza pentru tine §i Beth. Buzele i se arcuira intr-un zambet pozna§. Intotdeauna ii placuse sa le faca cate o surpriza lui Jessie $i lui Beth.

-T u insub ai fost o surpriza inca de la bun inceput, zise ea cu un zambet nostalgic. Nu mi-a venit sa cred ca un gentleman nobil ca tine s-ar insura cu o actripi neinsemnata, fara valoare.

Barbatul incepu sa tu?easca atat de tare, incat Jes­ sie aproape ca voi s3-l cheme pe doctor. Cand tusea se potoli, el?opti: -N ici mie nu mi-a venit sa cred ca s-ar marita cu mine cea mai frumoasa femeie din Anglia fie §i numai pentru bani $i titlu. - Nu m-am maritat cu tine pentru banii tai §i, cu siguran^a, nu pentru titlu, spuse ea incet. M-am maritat cu tine pentru blande^ea $i pentru in^elepciunea ta. Schimbara un zambet tainic.

Inalta societate fusese scandalizata de mariajul nepotrivit, dar acesta le adusese fericire amandurora. Cand Philip avea sS moara, ea t§i va pierde cel mai bun prieten. Cu un firicel de voce, el §opti: - Frederick o sa ajunga la timp?

- Drumurile sunt intro stare proasta dupa atata ploaie, a^a ca e imposibil de spus, raspunse ea. Nu se indoia c3 Frederick Kelham era pe drum, tnsa doar pentru Ademenirea unui sfdnt 21 molten ire, §i nu pentru cS-$i iubea unchiul. Frederick se iubea doar pe sine.

In calitate de mo§tenitor al titlului $i al domeniului, Frederick a$teptase ani la rand cu nerabdare moartea unchiului s5u. Fusese foarte nefericit de sarcina lui Jessie, §i ea se rugase s& fie feti^a, astfel incat sa nu fie un obstacol in calea ambipilor lui Frederick.

Na^terea lui Beth fusese o u§urare. Philip fusese incantat sS aiba o fetipi pe care sa o inzestreze, §i tensiunea se atenuase. Ea se gandi ca Philip appise, cand el rosti pe o voce surprinzator de puternica.-Trebuie sa te cas3tore$ti din nou, Jessie. E?ti o sope mult prea grozava pentru a te irosi in vaduvie. Femeia stramba din buze. Philip, Dumnezeu sad binecuvanteze, ii exagera farmecele $i calitaple de sope.

Dar acum nu era momentul sa il contrazica. Ea spuse doar: - Daca voi gasi un barbat la fel de bun ca tine, o sa ma gandesc la asta. Dar va fi foarte greu ca un barbat sa se ridice la nivelul tau, Philip. -M a flatezi, fatuco, zise el amuzat cu o voce care se stingea. Am incredere ca o sa alegi bine, indiferent incotro te vei indrepta. Ochii lui de un albastru $ters se inchisera la loc p rasuflarea lui chinuita se facu din ce in ce mai greu auzita.

Ticaitul ceasului de pe polipi r3suna nefiresc de tare masurandud clipele viepi. I se paru cad aude murmurand cu o voce u$or mirata.

Apoi inceta sa mai respire. Ea ip apleca fruntea pe mairute lor impreunate, p lacrimi tacute ii alunecara pe obraji.

Philip Kelham o convinsese c5 barbapi pot fi buni. Nu se apepta sa mai intalneasca altul la fel ca el. Dar nu voia p nu avea nevoie de alt barbat.

Atata vreme cat o avea pe Beth p suficiente resurse pentru a se intrepne amandouS, era de ajuns. Dup5 o lunga zi in care ip ingropase soprl p acceptase condoleanfe de la vecini care in majoritate 22 s Mary fo Putney nu fusesera de acord cu ea, Jessie ar fi fost bucuroasa sa amane citirea testamentului pentru a doua zi, dar Fre­ derick era nerabdator ca procedura sa aiba loc chiar in acea searfi. Probabil ca abia a§tepta sa afle cat de mare ii eja molten irea. In ciuda a ce spusese Philip referitor la o surpriza, Jessie se a$tepta ca citirea sa aiba loc fara complicapi. Philip discutase despre planurile lui Inainte de a-$i fi revizuit testamentul cu cateva luni in urma, $i Kelham Hall, aceasta baronie veche din Kent, era atribuita urmatorului Lord Kelham. De asemenea, Frederick urma sa primeasca o suma substantiate din averea personala a lui Philip, de§i nu avea sa fie fericit sa afle ca majoritatea banilor erau blocap in fonduri astfel incat sa fie imposibil sS-i risipeasca.

De§i inainta$ii lui Philip nu se bucurasera de mare faima, i$i folosisera infelept resursele §i se ingrijisera a$a cum trebuie de servitorii lor. Jessie spera ca Frederick sa nu distruga aceasta situate, dar avea indoieli serioase. O suma similara fusese lasata intr-un fond pentru Beth, impreuna cu casa lui Philip din Londra. Jessie urma sa primeasca un venit considerabil pe viapi, chiar daca se recasatorea, de vreme ce Philip spusese de repetate ori ca spera ca ea s-o faca. Mo$tenea, de asemenea, o casa eleganta in Canter­ bury. Ora$ul avea cateva §coli bune de fete §i era un loc placut unde s o creasca pe Beth.

Vor avea casa din Londra pentru vizite in ora$. Beth va fi o mo§tenitoare cu o avere insemnata, a§a incat era important pentru ea sa lnve{e cum sa se comporte in societate cand va fi mai mare. Obosita, Jessie intra in bibliotecS pentru citirea testa­ mentului. Fusesera aduse scaune in plus pentru cS erau mulp beneficiari. Biblioteca era unul dintre locurile ei preferate pentru ca adesea statea aici seara impreuna cu Philip, bucurandu-se de caldura focului, citind §i discutand. Spre sfar^it, cand vederea incepuse sa-1 lase, ea ti citea cu glas tare.

Ademenirea utiui sfant 23 In acea sear A, biblioteca era plina de lume §i inabuptoare. Avocatul, domnul Harkin, ii aruncA un zambet cald cand ea luA loc in fa^a biroului unde-p a$ezase hartide.

Harkin fusese intotdeauna bun cu ea, chiar p cand fusese o mireasA scandaloasA. De dragul lui Philip o s o cotise nevinovatA p, in timp, devenisera prieteni. Erau prezenp top servitorii, cei mai in varsta stand jos, iar cei mai tineri, in picioare, in fata pereplor tapetap cu carp. Chiar p cei mai noi dintre servitori primisera cel pupn o suma modesta, iar celor cu vechime li se dadusera rente ce le asigurau un trai confortabil la batranete. Vicarul local scoase un oftat de u^urare la primirea unei sume pentru repararea clopotului din turn, apoi zambi cu caldura cand afla c3 va mai pri mi p jocul de §ah din filde? In fa^a caruia el p Philip petrecusera multe ore placute prefacandu-se ca se lupta.

Aici nu era nici o surprizA. Jessie era cea care sugerase ca la banii pentru clopot sa se adauge jocul de $ah, astfel incat vicarul sa aiba o am intire personala de la vechiul sAu prieten.

Jessie nu dormise prea mult in ultimele sAptAmani de boala ale rAposatului ei sop a$a cA dupA o ora mo^Aia in biblioteca incAlzita p arhiplinA. Se trezi cand domnul Harkin ip drese glasul, r3u prevestitor: -In final, iubitei mele fiice, Elizabeth, mo$tenitoarea titlului p a baroniei de Kelham, ii las drept mo$tenire.

Cu ochii in flScAri, Frederick Kelham sAri brusc in picioare. E m sunt mo^tenitorul baroniei! Ce tampenie blestemata mai e p asta?

Domnul Harkin se uita pe deasupra pchelarilor de citit, spunand pe un ton netulburat, dar cu o licArire hazlie in ochi: -N u e o tampenie, domnule Kelham este o baronie foarte veche p atestata in documente de pe vremea normanzilor. Poate fi transmisa pe linie feminina. Bolborosi Frederick. Top mo§tenitorii au fost b&rbap! - De acord, au trecut aproape doua secole de cand unica moltenitoare a fost o femeie, astfel incat problema 24 Mary Jo Putney aproape cS a fost uitata, incuviinpi avocatul. Dar unchiul dumneavoastra a dat recent peste acest Lucru in arhiva domeniului.

M-a pus s5 cercetez chestiunea $i este foarte adevirat. TanSra dumneavoastra veri?oara, Elizabeth, este acum baroneasS de Kelham, titlu cuvenit de drept. A$adar, asta era surpriza pe care o promisese Philip!

Trebuie s3 fi fost incantat s3 $tie ca singurul §i multiubitul s3u copil tl va mo§teni, dar nu-$i daduse seama cat de urat va reacpona Frederick. Turbat, Frederick se intoarse s5 o infrunte pe Jessie. Asta e in intregime opera ta! Ai falsificat dovezile, astfel incat odrasla ta sa mo$teneasca $i tu sa pop pradui domeniul! Domnul Flarkin interveni cu asprime: - Fa cep o mare greseala, domnule Kelham! Lady Kelham nu a avut cunostinpi de asta pana azi, iar „dovezile', a$a cum le denumip dumneavoastra, sunt stravechi §i dincolo de orice indoiala.

Deja am intocmit o scrisoare catre Colegiul de Heraldica sa autentific faptul ca Beth a mo$tenit titlul $i proprietatea revenita prin succesiune. - Asadar, unchiul m-a lasat fara o letcaie, spuse Fre­ derick cu rautate. Lord Kelham are o avere personala considerabila p suma ramasa dupa Iegatele secundare va fi imparpta intre dumneavoastra $i fiica lui. O sa avep mai mult decat suficient sa traip confortabil p fara griji.

Vocea avocatului deveni seaca. Nu e ca p cum ap fi aratat vreun interes in administrarea domeniului. - Planificasem sa angajez un administrator capabil, izbucni Frederick. Eu ar trebui sa fiu Lord Kelham! Prietenii mei o sa rada cand vor afla ca am fost deposedat de progenitura unchiului meu! - O sa le treac&, spuse Harkin p mai sec.

Sa ftp recunoscator ca unchiul pnea atat de mult la dumnea­ voastra. Cu u$urinpi ar fi putut s3-p lase intreaga avere fiicei lui.

Ochii lui Frederick se ingustara, privind spre Jessie. Ademenirea unui sfdnt 25 - Plodul nu-i al unchiului Philip, ci al meu!

Jessie simp cum se albefte la fapl. - Cum indraznefti sa spui afa ceva, Frederick! -T ot pnutul ftie cum te-am adus aici, la Kelham Hall, ca amanta a mea, zise el batjocoritor.

$i top ftiu cum 1-ai sedus pe unchiul, pentru ca nici un barbat nu-p poate rezista. Ai cTezut ca pop fi fi cu slanina-n pod fi cu varza unsa, nu-i afa? Titlul fi banii unchiului Philip fi pe mine sa te regulez ori de cate ori veneam in vizita. El n-a banuit niciodata nimic, nu-i afa? Ar fi trebuit sa-i spun, ca sa te azvarle afara ca pe o tarfa ce efti! Jessie se ridica cu pumnii incleftap fi cu vocea tremuranda: - Efti dezgustator! Nu mi-am incalcat niciodata juramintele nuppale!

Frederick zambi superior. -Nimeni nu va crede nici un cuvant al unei actrpe mincinoase §i intrigante.

Domnul Wicks, majordomul, vorbi cu o demnitate rece: - Eu urmaresc indeaproape cine vine fi cine pleaca din aceasta casa. Domnia Sa a imparpt intotdeauna patul cu sopil sau pana cand s-a imbolnavit fatal, in vreme ce domnul Frederick, in rarele sale vizite, aproape intot­ deauna se strecura afara din casa noaptea tarziu. Una dintre cameriste se amesteca fi ea in vorba, ajutand: - Ciocanefte o servitoare de la grajduri din sat.

Fapi lui Frederick se facu rof ie, aproape de i exploda. Apoi expresia i se schimba: - In calitate de cea mai apropiata ruda de sex masculin a lui Elizabeth, scuipa el, sunt tutorele ei legal? Domnul Harkin se incrunta. - Mama ei este, iar eu sunt principalul administrator financiar.

Nu avep nici o autoritate legala privitor la verifoara dumneavoastra. Frederick zambi cu rautate fi spuse: Mary Jo Putney 26 - Dar ii datorez unchiului s& ma ingrijesc ca tanftra mea veri^oarS s5 fie crescuta a?a cum trebuie §i cum se cuvine noii ei pozi^ii in via^a. Sunt sigur ca tribunalul va fi de acord ca noua Lady Kelham s& fie luata de la mama ei, actri{a, $i sa fie crescuta de mine. Capitolul 3 In timp ce un oftat general se auzi in incapere, Jessie inghe^i. Oare chiar putea Frederick sa i-o ia pe Beth?

Se uita spre domnul Harkin $i vazu ca era la fel de §ocat ca $i ea. Voia sa strige ca Frederick avea s-o ia pe Beth doar peste cadavrul ei, insa invapise ce e stapanirea de sine la o §coala severa.

-N-ai decat sS-p risipe§ti averea pe avocap, Frede­ rick. La ritmul rapid in care lucreaza tribunalul, Beth va fi mare, maritata $i cu copii, inainte ca acest caz sa se soluponeze. Ochii i se ingustara. Nu mai e$ti bine-venit la Kelham Hall $i vei pleca acum! Domnule Wick, ingrije$te-te ca domnul Kelham sa fie plecat inainte de urmatoarea bataie a orologiului.

Majordomul i$i inclina capul. -C um dorip, milady. I$i indrepta privirea spre ceilalpi servitori. Testamentul a fost citit §i e vremea sa va into arced 1;1 indatoririle voastre. Cu alte cuvinte, spectacolul luase sfar$it. Frederick ie?i furios din biblioteca, urmat de servitorii care frematau de agitape. Mulp aruncau priviri pline de infelegere spre Jessie.

De§i la inceput existase o neincredere fata de tanara sofie actri^a a stapanului, Jessie condusese gospodaria cu o corectitudine $i o demnitate calma, ca$tigandu-le treptat loialitatea. Faptul ca majordomul ii sarise in aparare era o dovada bine-venita.

Insa Frederick era nepotul lui Philip $i era considerat un gentleman. Asta ii dadea putere. Ademenirea unui sfant 27 Dupa ce barbatul iep din camera trantind u§a, Jessie se ghemui, tremurand in fotoliu, cu brafele stranse pe stomac. Avocatul intreba meet: - E?ti in regula, Jessie?

Buzele femeii incepura sS tremure. - Sopjl meu e mort, iar nepotul lui ameninpi sa-mi ia fetita. Nu, nu sunt in regula. Dar sa se lase prada panicii nu ducea la nimic bun. Strdduindu-se sa se relaxeze, intreba: Poate sa obpnS custodia lui Beth, Marcus? Avocatul scoase un oftat ingrijorat.

-A$ vrea sa spun ca n-ai de ce sa te nelini$te$ti, dar nu pot. Desi fundamentul legal al mo$tenirii lui Beth este solid, exista diferite moduri in care domnul Frederick ar putea ameninpi chestiunea. Tribunalul prefe­ rs ca tutorii sa nu fie barbap care sa beneficieze de pe urma decesului pupilei lor, dar deoarece el este cea mai apropiata ruda de sex masculin a lui Philip, ar putea argumenta cS, in calitate de baroana, Beth ar trebui crescuta in conformitate cu viitoarele ei responsabilitap de stapana a locului p ca el e cel mai capabil sa facS asta.

- A$adar, o ruda de sex masculin e automat o alegere mai buna decat o biatS femeie, spuse cu amaradune Jessie. Un pierde-vara nascut in inalta societate e un tutore mai bun decat mama unui copil! -A?a ar privi problema multe tribunale, incuviinpi el. In special pentru ca nu e^ti nobila prin na^tere.

Exis­ ta o u$oarS ridicare a tonului la sfarptul frazei, ca o invitape sa-i povesteascS despre originile ei. Ea ignora intrebarea sugerata. Philip cunoscuse in linii mari trecutul ei, dar nimeni altcineva. - Educapa mea a fost respectabila, dar, cu siguranta, nu aristocratica?i nu am legSturi de familie indluente. Avocatul i$i piguie buzele. Legaturile de familie sunt de neprepiit in cazuri precum acesta. - Ar fi posibila cedarea titlului p a proprietatii aferente lui Frederick?

N-o sa mai fie interesat in Beth odatS ce o sa aiba ce-p dore?te. Harkin scuturS din cap. 28 Mary Jo Putney -Titlul e stabilit in neam. Atata vreme cat tr5ie$te Beth, va fi baroana de Kelham. Dar chiar daca ar fi posibila renun{area la titlu, n-ai putea s o faci in numele lui Beth.

Mo^tenirea e a ei, nu a ta. Fafa lui Jessie se incorda. - Ei bine, Frederick nu o sa obpna custodia fiicei mele! O s3 fug cu ea inainte de a permite sa se intample asta. -Jessie, nici macar sa nu te gandepi la a$a ceva!

Exclama Harkin. Chiar daca ai reup cumva s o ascunzi intr-un loc sigur, ai lipsio de numele p de mopenirea ei? A?a cum i-ai atras atenpa lui Frederick, procedurile legale dureaza.

Nu exista o primejdie imediata sa pierzi custodia, dar daca faci o mi$care disperata p dai grep o vei pierde pe Elizabeth! Jessie trase aer in piept, incet p adanc,?tiind ca el are dreptate, fiind totu$i incapabila de a-p infrange frica rece din inima. - Este posibil a se tarSgana procedurile legale pans cand va fi majora? Domnul Harkin ofta. -N u atat de mult. Deoarece subiectul disputei este un copil, avocatii domnului Frederick vor cere o solutionare rapida a cazului. - Putem argumenta ca acordarea custodiei unui copil vulnerabil catre un barbat care ii va mo$teni titlul?i averea daca moare e un conflict de interese, ca sa spunem doar atat!

Izbucni Jessie. Avocatul se incrunta.

- Cu siguranpi nu te gande?ti ca domnul Frederick ar incerca practic sa-i faca rau. Jessie i$i mu$ca buzele. Avea motive intemeiate sa nu aiba incredere in Frederick, dar, fara dovezi, ar parea doar o femeie istericS?i nu ar fi luata in seama. De$i il credea pe Frederick capabil de a§a ceva. Dar nimeni nu poate avea mai bine grija de un copil decat mama lui. Ip aduci aminte cat de bolnava a fost Beth acum doi ani cand a avut pneumonie?

Doctorul a spus ca poate nu ar fi supraviepjit daca nu o ingrijeam eu. Ademenirea unui sfant 29 Daca se tmbolnave^te din nou, Frederick mai degraba o sS fie in Londra la befii cu prietenii lui. §tii ca ii va fi mai bine cu mine! - Nu am nici o indoiala, fu de acord Harkin. Philip a avut incredere deplina in dumneata sa ai grija de fiica lui. Voia sa te recasatore$ti §i, daca o faci, noul dumitale sot poate cere tutela. Philip §tia ca nu te-ai marita decat cu un barbat care sa o trateze pe Beth ca §i cum ar fi fiica lui.

Jessie i§i lasa capul in jos. - Nu'ti pop Tnchipui cat de mult apreciez increderea lui Philip, $opti ea.

- Nu mai mult decat prefuia Philip dragostea dumitale, spuse incet Harkin. „Tutela lui Beth poate fi transferata unui nou sot.“ Jessie r3mase nemi$cata. Philip ii vorbise de acea clauza din testamentul lui, dar ea nu-i daduse mare atentie pentru ca nu-§i imaginase ca va dori sa se marite din nou. Dar dacS Frederick avea de gand sa io ia pe Beth. - A^adar, daca ma voi recasatori, Beth va fi in siguranta? - Presupunand c3 noul dumitale sof este un barbat de caracter, da.

Ochii avocatului se ingustara ganditori. N-ar strica daca ar avea legaturi bune in societate, in cazul in care Frederick ar contesta transferul tutelei. -A r putea face asta in ciuda dorintelor clare ale lui Philip.7 -Procesele pot fi intentate din tot felul de motive, indiferent cat de absurde ar fi, spuse Harkin sec. Ideal ar fi s3 te mariti cu un duce sau cu un episcop cu o avere $i o pozitie in societate care sa poata zdrobi orice absurditate cu care ar veni Frederick.

- Banuiesc ca nu sunt prea multi duci holtei, spuse ea la fel de sec. $i mai degraba ar fugi cu Beth decat s5 se marite cu un episcop. Dar exista multi fearbati de rang mai rnic care sunt cu mult superiori lui Frederick. - intr-adevar, exista.

De$i va trebui s3 a$tepti pana cand se va termina anul de doliu, sunt sigur ca n o sa fie o problema sa-ti gase^ti un sot potrivit care sa-ti fie 30 Mary Jo Putney pe plac p care So protejeze pe Beth. Harkin zambi. Frederick avea dreptate ca pupni barbap ip pot rezista.

Daca n-a§ aveao pe Helen, a? Fi eu insumi interesat. Faptul ca avocatul avea o casnicie fericita facuse posibii ca ei doi sa devina buni prieteni.

Dar Harkin nu infelegea pe deplin cat de vulnerable erau femeile sau ce blestem putea fi frumusefea. Ea se gandi la rAutatea din ochii lui Frederick. - Sa ma incumet sa apept un an? Cu cat Beth va fi mai curand inaccesibila lui Frederick, cu atat mai bine, a$a ma gandesc eu. Daca Frederick o rSpepe, pretinzand ca in calitate de tutore are dreptul?

A$ putea vreodata s-o iau inapoi? Avocatul se incrunta. - Aici ai servitori credinciop. Ei ar protejao. -D a, dar majoritatea sunt batrani p Frederick poate fi foarte convingStor. Jessie zambi cu triste^e. Poate ca ar trebui s o due pe Beth la Londra p sa caut imediat un sop Un sof care sa o poata proteja mai bine decat mine.

-Vanatoarea de sop, cand Philip nici nu s-a rScit bine, o sa-pi confere exact genul de reputatie pe care Frederick il poate folosi impotriva dumitale, spuse dezaprobator Harkin. Nu te sfatuiesc. Nu pop nici sa stai in Kelham House, dacS te duci la Londra, pentru ca acolo locuiepe Frederick, p ar fi greu sa-1 dai afara. Ai putea inchiria ceva sau sa mergi cu Beth la casa dumitale din Canterbury, dar n o sa fie neaparat mai in siguranta de­ caf daca ramai aici.

Jessie se incrunta. -A m nevoie de o fortareata p de un sot puternic, dar n o sa gasesc nimic din toate astea in Kent. Londra ofera mai multe posibilitap. Aratand mahnit, avocatul spuse: - Presupun ca da, dar ip va fi greu sa gasepi un sot corespunzator pentru c3 ai pupne relapi in societate.

Philip nu te-a luat niciodata la Londra p spui ca nu ai cunopinte influente. Doar daca nu cunopi nipe negustori bogap!

Dar ma tern ca un judecator nu ar privi cu ochi buni un negustor ca tata vitreg al lui Beth. Ademenirea unui sfant 31 -N u cunosc nici un negustor bogat $i am avut foarte purine contacte cu inalta societate. I se taie rSsuflarea. Dar cunosc o ducesa $i pe fiica unei ducese. Harkin clipi. -Cum.7 -Lady Julia Randall a infiinfat Fundapa Surorilor, care asigura adapost pentru femei $i copii maltratap. Am auzit de munca ei §i i-am scris, oferindu-i ce am putut economisi din banii de cumparaturi.

Am conti­ nual s5 ne scriem, deoarece ne facea placere schimbul de idei. Pe langa asta, m-a pus in legStura cu buna ei prietena, ducesa de Ashton, care e profund implicata in aceasta fundape. Jessie zambi afectuos.

Scrisorile lor au fost o raza de lumina in perioada in care Philip a fost bolnav. -A m auzit de amandoua femeile, spuse Harkin impresionat. Atat ele, cat?i munca lor sunt foarte admirate. Pot sa te ajute cand vei fi gata sa te gande^ti din nou la mariti$? - Deja §i-au oferit ajutorul §i ospitalitatea. Sopil lui Lady Julia e prieten de o via^a cu ducele de Ashton, a$a c3 familia Randall e bine-venita la Ashton House.

Mi s-a spus ca e destul spapu pentru Beth $i pentru mine daca ne ducem la Londra. -A m vazut exteriorul re^edin^ei Ashton. E, intr-adevar, o fortareapi, spuse Harkin ganditor. Sa ai ni?te prieteni atat de bine situap nu poate fi decat de folos, $i sunt sigur ca dumitale $i lui Beth o sa va faca placere vizita la Londra dupa aceste ultime luni atat de dificile. Jessie dadu din cap, cu gatul incordat.

De$i nu spusesera direct, fusese limpede ca doamnele ii oferisera o vacant drept consolare dupa moartea sopjlui ei. Avocatul spuse incet: - Philip mi-a spus acum doua saptamani ca s-a simpt binecuvantat sa aiba o sope atat de deyptata. $tiu ca ingrijirea lui n-a fost o treaba usoara. - La cununie am jurat sa-i fiu alaturi la bine $i la r3u, Marcus. Am fost binecuvantata sa am un so?

Atat de bun la suflet! Se uita in jos la mainile incle^tate din 32 ' Mary Jo Putney poals. Abia putea suporta ideea de a se marita din nou. Dar pentru Beth, o s o faca. Trebuia sa faca asta sau sa fie gata sa-1 ucida pe Frede­ rick daca demonul acela lacom o amenin^a pe fiica ei.

-Trebuie sa privesc spre viitor de dragul lui Beth. O sa-i scriu lui Lady Julia in seara asta sa confirme ca invitapa este inca valabila. In afara de asta, Jessie trebuia sa se for^eze sa accepte necesitatea unei noi casatorii.

Va putea s o faca. Avea nevoie doar sa gaseasca un sot tare sa fie puternic, bun?i de nadejde. Capitolul 4 Lui Daniel i-au trebuit doar doua zile sa-?i aranjeze treburile la infirmerie astfel incat sa poata pleca la Londra.

Acesta era avantajul angajarii de oameni capabili?i de a le da ocazia sa invete, dar era?i enervant sa-?i dea seama c3 era mai pupn indispensabil decat crezuse. Kirkland ramasese cu el, folosindu-?i timpul pentru a se ingriji de afacerile companiei lui de transport maritim. Calatorisera spre Londra in superba trasura cu arcuri a lui Kirkland care ii dadu lui Daniel ragazul sa-?i iscodeasca cumnatul despre responsabilitaple unui nobil. Te puteai baza intotdeauna pe Kirkland in ceea ce prive?te sinceritatea?i perspicacitatea raspunsurilor sale. De§i nimic nu era peste posibilitaple lui Daniel, majoritatea noilor obligapi nu prezentau nici un fel de interes pentru el. Dar, oricum, trebuia sa invete.

Cateodata i?i dorea sa nu se fi nascut cu un simt exagerat al responsabilitatii. In ciuda zgomotului?i a mirosurilor Londrei, inima ii batu ceva mai repede cand ajunsera in ora? Era un loc incitant, unde puteai intalni cateva dintre cele mai luminate minp din Marea Britanie. Kirkland House era situata in elegantul cartier Mayfair. Daniel facuse odata o scurta vizita, dar cum ajunsese seara nu daduse multa atenpe re?edintei. De data Ademenirea unui sfant 33 asta ajunsese dupa-amiaza $i putuse aprecia casele luxoase care dadeau spre parcul ingrijit din Berkley Square.

Laurel ii scrisese cat de mult ii placeau copacii $i florile din aceasta gradina citadina. Cand intra in re$edinpt Kirkland, o minunata muzica de pian se auzi dinspre scari intro bogata revarsare de sunete melodioase. Daniel zambi, risipindu-i-se incordarea odata ce o recunoscu pe sora lui cantand. I?i dadu seama ca era tensionat de ceva vreme. - O sa ma uit repede pe aceste scrisori sa vad dac3 e ceva urgent. Kirkland lua misivele de pe o masu^a laterala, dar facu semn spre scari.

Mergi pe urma muzicii. Candva, Daniel ii spusese acelea$i vorbe lui Kirkland?i pentru acela^i motiv: s o gaseasca pe Laurel. Bucuros ca omul ti acorda rftgaz pentru o intalnire intre patru ochi, urea scarile in lini^te, uitandu-se in jurul lui. In scurta sa vizita anterioara, casa paruse de o ele­ gants repnuta §i neprimitoare, un loc al misterelor $i al secretelor. De$i mobilierul $i decorapunile erau prea pupn diferite, atmosfera se schimbase. Acum casa era calda $i primitoare $i nu doar pentru ca lumina dupa-amiezii patrundea prin ferestre. Locuinpi era oglinda noii sale stapane, pentru ca Laurel crea o atmosfera placuta oriunde se ducea.

U$a camerei de muzica era deschisa spre coridorul de la etaj. El intra $i o gasi pe Laurel in fafa claviaturii unui splendid pian Broadwood identic cu cel din casa lor din Bristol. Laurel i$i {mea ochii inchi§i in timp ce canta din memorie una dintre sonatele ei preferate compuse de Beethoven, degetele ei alunecand cu mare pricepere pe clape. Nu purta doliu dupa parinpi lor. De in^eles, dat fiind ca o repudiasera. Cand termina sonata, Daniel spuse incet: - Mi-a lipsit sa aud cum muzica' se revarsa prin casa. Sora lui se intoarse pe bancheta?i se ridica sa-1 intampine, stralucind cu o caldura de madona.

Nu aratase niciodata atat de incantator. 34 Mary Jo Putney Cand tl imbrap$a, trebui sa se apiece pupn din cauza dimensiunilor crescute ale mijlocului ei. - Cat de mult mi-ai lipsit! - La fel de mult cat mi-ai lipsit §i tu. Imbrap$area lui fu rapids, dar atenta, inainte de a se da inapoi?i de a o examina cu ochi de medic.

Te simp bine? Am trecut de faza in care m3 s inpea m extenuatS $i bolnava. Banuiesc ca sunt spre sfar$itul fazei optimiste $i energice. Laurel zambi larg.

In curand o sS mcep sa ma clatin ca o rapa §i s3 numSr zilele pans cand o sa m3 intalnesc cu copila$ul Ssta sub cerul liber. Daniel zambi tandru.

- O zi fericita, intr-adevar. Kirkland o sa se supere dacS-i feti^a? Laurel i§i trecu palma peste abdomen. -Jam es jura ca tot ce conteazS e ca eu $i bebelu^ul s3 fim sSnato^i. Daniel tncuviin^a. Na^terea nu era fara riscuri, §i Laurel se apropia de treizeci de ani, destul de In varsta pentru primul copil.

- Ai o moa$a buna? -C h iar doua! Sopa unuia dintre prietenii lui James este o moa§a cu experientS §i a fost de mare folos. Probabil ca nu va fi in Londra cand o sa vina copilul pe lume, dar mi-a facut cuno?tin{a cu o femeie pe care a recomandat-o cu multa caldura. Vrea sa stau de vorba cu cea care va fi aici cand vine copilul.

-S a nu crezi c-o pop intimida pe doamna Granger, spuse Laurel razand. Isi?tie meseria la fel de bine cum (to?tii?i tu pe a ta. Dar destul despre mine. Cum te impaci cu noua §i nedorita ta innobilare?

Avea incredere ca Laurel il inpdegea. -Continui sa sper ca a fost o gre$eala $i ca un alt tip care ar aprecia cu adevSrat onoarea e adevaratul mostenitor, spuse Daniel cu tristep. - Ma tern ca nu. Domnul Hyatt, avocatul familiei Romayne, m-a vizitat aducand cu el arborele genealogic in caz cS a§ fi §tiut ceva de aid urma^i care ar putea fi mai Ademenirea unui sfant 35 aproape de rSposatul Lord Romayne, dar nu exists nici unul. E$ti prins, Daniel.

Dar odatS ce te obi$nuie$ti, o sS vezi cS exists avantaje. -Kirkland a zis cam acela§i lucru, spuse Daniel sec. IncS nu le-am gSsit.

- O sS ai mai mulp bani pentru fapte bune. M-am distrat nemaipomenit cheltuind banii lui Kirkland pentru cauzele mele preferate. Ii studie ganditoare expresia fe^ei.

Te gande$ti sS-p caup o sope? Acum ar fi un mo­ ment favorabil sS ai asta in vedere. El li zambi cu jumState de gurS.

-A i $tiut intotdeauna sS-mi cite?ti gandurile. O sope ar fi intr-adevar convenabils, in special daca e priceputa la administrarea unui domeniu. Sora lui rase.

- Cu siguranpi cS ai alte cerinpd - DrSgufS, dar nu frumoasS, pentru cS frumuseple solicits prea multS atenpe, rSspunse Daniel prompt. MaturS §i nu stSpanitS de frivolitatea Londrei. Laurel abia dacS reu$i sS-?i stSpaneascS rasul. - Asta-i un inceput, bsnuiesc. Va trebui sfi organizSm un bal pentru a te introduce in societate. Kirkland intrS in incSpere.

-U n bal in onoarea lui il va expedia pe Daniel cat ai clipi inapoi in Bristol. Mai bine sS incepem cu ceva mai pupn mSrep ceva ca o seratS muzicals. -A i dreptate, bineinfeles, incuviinfS Laurel. Dar te sfStuiesc sS iei parte la petrecerea pe care o ds Lady Childe peste trei zile. N-o sS-p placS foarte mult, dar o sS faci cuno§tinpi repede cu mulp oameni, a?a cS o sS incepi sS prime$ti invitapi. DupS aceea, pop alege evenimentele care-p sunt mai pe plac.

- Hai sS organizSm un dineu pentrp fo$tii absolvenp ai Academiei Westerfield care se afla in ora$, sugerS Kirkland. Capva au neveste care ar putea avea prietene convenabile. - O idee excelents!

Laurel se TndreptS spre Kirkland ca o randunea care se intoarce la cuibul s5u. 36 Mary Jo Pu tney - O sS-mi faca placere sa ma vad cu unii dintre fo$tii mei colegi. Daniel i$i feri privirea pentru ca tandrefea profunda dintre ei parea o incalcare a intimitapi. Nu mai era cel mai bun prieten al lui Laurel.

Kirkland era acela, ceea ce era corect $i a$a cum trebuia sfi fie. Daniel tanjea dupa acest fel de apropiere. O avusese cu Rose. Dupa ce murise la varsta de douazeci de ani, cu cateva luni inainte de nunta, inima i se inchisese. Nu cautase niciodata o posibila sope si ignora avansurile femeilor care credeau ca un doctor ar fi un so{ bun.

Sau un amant bun. Nu-$i daduse seama de mSsura!n care Laurel urnpluse golurile din viapi sa, pana cand nu se impacase cu Kirkland p nu mai era disponibila pentru a-i fine companie. Fusesera parteneri la munca p in gospodarie timp de zece ani, dar nu mai erau. Laurel mersese mai departe cu viapt ei, p el trebuia sa faca la fel. Dar nu ijtia nimic despre cum sa curteze o posibila soapa.

Rose crescuse pe domeniul invecinat?i se intalnisera prima data in odaia copiilor. Nu-§i putea aminti de o vreme in care sa n-o fi cunoscut, a$a ca nu fusese necesar sa-i faca curte. Ar fi desigur posibil sa gaseasca o femeie cumsecade, sensibila, care sa-i faca via(a mai u^oara? Da, un astfel de mariaj era posibil. Dar avand in vedere ne$tiinpi intr-ale curtatului, mai bine s-ar ruga sa aiba noroc in cautarea lui.

Capitolul 5 Ducesa de Ashton $i Lady Julia Randall nu numai ca reinnoisera invitapa de a le vizita, dar spusesera ca au o problema de discutat cu Lady Kelham. Jessie le scrise un bilet elegant de acceptare, adaugand ca avea §i ea ceva de discutat cu ele. Cand trimise scrisoarea, se ruga ca femeile sa fie la fel de calde $i de in^elegatoare in persoana, precum erau in scris. Ademenirea unui sfant 37 - Lady Kelham, anunpa majordomul introducand-o pe Jessie in micul salon unde fusese invitata s3 se alature ducesei §i lui Lady Julia dupa ce o aranjase pe Beth §i pe servitori §i avusese ocazia sa se schimbe. Ce bine c3 avusese un ghid, altfe! S-ar fi ratacit in vasta re?edinpa Ashton.

Incerca sa nu-$i arate nervozitatea cand intra in incapere. Atat de multe depindeau de aceste femei si de ajutonil lor! Amandoua erau minione, una era bruneta $i avea ochi calmi?i inpeleppi, iar cealalta era o frumusepe blonda $i vioaie.

Jessie se pricepea sa se prefaca increzStoare, a?a ca pa§i inauntru cu un zambet. -C e minunat sa va pot intalni in sfar§it pe amandoua in persoana! Privirea ei se muta spre femeia blonda. Cu siguranta ca suntepi Ducesa Aurie. - Asta nu-i greu deghicit, de vreme ce Julia e bruneta, spuse blonda razand, pe cand se ridica §i ii intinse o mana. E o placere s3 va cunosc, Lady Kelham. Nu $tiam ca suntepi atat de $ocant de frumoasa.

Gasipi asta ca fiind adesea o povara? Jessie clipi, strangand mana celeilalte femei.

- Nu mi-a mai spus nimeni niciodata asta, Altepa Voastra. Cu siguranpa, experienpa personala v-a aratat c3 a fi considerata frumoasa poate fi o bataie de cap. Chiar un pericol. Ducesa facu o grimasa. -C and eram un nimeni, pinandu-ma dupa tata, care era un ve§nic musafir in casele altora, am invapat sa lupt pentru a-mi apara virtutea. -L a fel ca?i mine.

Pe cand schimbau priviri triste, Jessie continua: Sper sa fim prietene, Altepa Voastra. Dar poate ca o sa ma antipatizapi ca persoana! -M a indoiesc, spuse ducesa zambind. $i intre prieteni sunt Mariah, n-am fostjnvapata sa pun mare prep pe formalitapi.

- Nici eu, marturisi Jessie. A$ vrea ca amandoua sa-mi spunepi Jessie.

38 Mary Jo Putney - $ i eu sunt Julia. „Lady“ e mai mult un titlu de curtoazie, nu ca titlurile nobiliare pe care amandouS le avep. $i Julia se ridicS $i ii intinse mana. Ma faci s3 fiu recunoscatoare ca infap$area mea este aproape acceptabila! -C u mult mai mult decat acceptabila, Julia, spuse ho tarat Jessie. Era adev3rul. Pe cand i$i strangeau mainile, vSzu ca, de§i cealalta femeie nu era o mare frumuseje, avea o dragala$enie delicata $i o seninatate placuta care cu siguranfa ca atrageau oamenii la fel de mult ca frumuse{ea ducesei.

- O buna croitoreasa ajuta foarte mult, insa doar sopul meu ma considera frumoasa §i asta imi place, replica Julia. Acum, ca s-au facut prezentarile, ne putem relaxa?i amuza pana cand vin ceaiul §i prajiturile. -C um ai calatorit? Lntreba Mariah in timp ce se a$ezau. - Foarte confortabil, spuse Jessie cu inflacarare. Mulpumesc foarte mult pentru trasura pe care ai trimis-o. De$i s-ar putea sa-mi fi pierit cheful sa mai calatoresc cu mijloace de transport inferioare!

-Vizitiul a fost incantat sa faca aceasta calatorie. A crescut langa Canterbury, a?a c3 a putut sa-$i viziteze familia inainte de a te lua. Faptul ca ducesa i$i cuno$tea personal servitorii?i era atenta cu ei confirma ca era la fel de buna precum parea in scrisori. Acela$i lucru era valabil $i pentru Ju­ lia, i$i dadu seama Jessie pe cand schimbau banalit&pi. Acestea erau femei puternice, increzatoare, inteligente, care trecusera prin multe in viata, iar acum se aflau in centrul inaltei societapi londoneze. Exact de ce avea nevoie Jessie.

Dar mai intai trebuia s3 afle ce voiau ele de la ea. -Julia, spuneai in ultima ta scrisoare ca ai ceva de discutat cu mine? -Nu-i pupin lucru ce ip cer, darvei gasi munca foarte plina de satisfacpii daca vrei s-o acceppi, raspun.se Julia. Ademenirea utiui sfant 39 Mi-ai scris prima data c& voiai sa sprijini adaposturile infiinpte de Fundapa Surorilor p ca interesul tau a ramas neschimbat.

- E minunat ceea ce facep voi, spuse Jessie cu caldura. Sunt bucuroasa sa ajut oricat de putin.

-A r trebui s3 fii prevazatoare exprimandu-p o astfel de dorinp In fapi Juliei sau a mea, spuse Mariah zanv bind sarcastic, pentru ca o sa te punem ia treaba. Vrem sa infiinf&m o aka Casa Zion In Canterbury. Pentru ca locuiepi in acea zona, ai fi o patroana ideala, daca ai timp p dispozipe.

Lui Jessie i se taie rasuflarea. Nu piuse la ce sa se apepte, dar oricum nu la asta.

Cu siguranp ca sunt alte doamne mai potrivite. - Din prima ta scrisoare, era clar ca ai multa incredere in munca noastra, explica Julia. Fundapa Surorilor nu e pentru tine doar o acpune oarecare de caritate, iar noi avem nevoie de un astfel de devotament. Experience lui Jessie ii dadusera aceasta pasiune p se inrreba daca era valabil p pentru Julia p Mariah. Dar nu era genul de intrebare pe care s-o pop pune. Fi onorata sa ajut, dar n-a? P i de unde sa incep.

-Organizarea inipala p administrarea o sa fie facute de o femeie care a deschis adaposturi in Leicester p Norfolk, spuse Mariah. E metodista p lucreaza cu congregapa locala sa gaseasca o cladire potrivita p s3 dezvolte programul p resursele. Dar am gasit ca e folositor sa avem o localnica din inalta societate care sa devina figura publica pentru munca noastra. Ca baroana p femeie care epi deja implicata in Fundapa Surorilor, ai fi perfecta. -N u sunt sigtira ca reputapa mea o sa ajute, spuse Jessie nesigura. In unele cercuri sunt considerata o femeie u$oara?i o vanatoare de avere.

- Cu toate acestea, cine te cunoa$te in Kent crede despre tine ca epi o sope p ^ jn a m a devotata, care este iubita ^i respectata, spuse incet Julia. Orice dificultap ai avut in tinerep p-au sporit compasiunea ji inplegerea.

40 Mary ]o Putney Femeile de familie buna care au cunoscut doar bogapa?i siguran^a nu prea pot infelege ce au indurat clientele noastre. Am facut cercetari §i credem cfl tu e$ti foarte potrivita sa reprezinp fundapa in zona ta.

Jessie inghip greu, luptandu-se sa nu planga. - Mulpimesc, spuse ea, incercand sa-p stapaneasca vocea. Arareori intalnesc oameni care sunt inclinap mai degraba sa aiba o parere buna despre mine decat una proasta. Daca voi credep cu adevarat ca pot face aceasta munca, o sa accept cu bucurie oferta voastra. Mariah i$i ridica cea$ca.

- Pentru viitorul nostru adapost Casa Zion si distinsa lui patroana! Zambind, Jessie toasta cu ceai, sperand ca va putea sa ajute alte femei la fel cum $i ea fusese ajutata.

- Acum, ca am stabilit asta, a? Vrea sa va cer la randul meu ajutorul, de$i e o chestiune mai pupn onorabila. Voi infelege daca preferap sa nu va implicap. Inghip cu greu.

Dupa ce va cer asta, o sa infeleg p daca vep dori sa va retragep propunerea de a deveni patroana. - Haide, intreaba, o indemna Mariah cu ochii sdipindu-i. M-ai facut curioasa! -Trebuie sa-mi gasesc un so{ cat mai grabnic cu putinta, spuse Jessie de-a dreptul. Un barbat care sa fie bland, onorabil?i cu legaturi puternice. $i deoarece sunt in doliu, trebuie sa o fac intr-un fel care sa nu starneasca un scandal public, pentru ca asta va Indeparta genul de barbat pe care-1 doresc $i va avea efecte nedorite asupra fiicei mele.

- Nu pari genul de femeie care trebuie cu orice pret sa aiba un barbat tot timpul, remarca Julia ganditoare. A$adar, trebuie sa ai alte motive.

- Pentru a-mi proteja copilul. Jessie le explica succint, straduindu-se sa nu-1 zugraveasca pe Frederick ca pe o bestie primejdioasa, dar in acela^i timp facandu-^i temerile credibile. Cand termina, Julia spuse: -D eci, trebuie sa intalne?ti un barbat potrivit, in imprejurari cat se poate de respectabile. Asta se poate Ademenirea unui sfant 41 aranja, cred. Avand in vedere frumusetea ta, atragerea bSrbaplor nu va fi o problems. - Sa atrag bdrbapi n-a fost niciodatS o problems, rosti Jessie sec.

Sa atrag barbap decenp, cu intenpi onorabile - asta e dificil. Mariah dadu din cap in^elegStoare. - O sS te ajutSm sS-i indepSrtezi pe cei indezirabili. Care sunt celelalte cerin^e pentru un posibil sot? TanSr, chipe?, nobil?

Jessie scutura din cap. -U n tidu ar fi folositor dacS-1 convinge pe Frederick sS nu incerce sS mi-o smulgS pe Beth, dar altminteri, nu-mi pass. Vreau un bSrbat mai in varsta, nu unul tanSr. Cineva ca Philip, care era bland?i onorabil. Am nevoie de un sot care s'° adore pe Beth ca §i cum ar fi propriul copil. - In varsta, nearStos §i incantat sS capete o tanSrS sotie frumoasS, credincioasS p o fiicS adorabils, recapituls Mariah. O sS incep sS mS gandesc cine s-ar potrivi.

- E§ti norocoasS cS e micul sezon. E mai pupn3 agitatie decat in sezonul din prim3var3, dar exists suficiente §i variate distractii pentru tine, asa incat s3 pop intalni cu u$urint3 lume, spuse Julia.

Dac3 se aude c3 ducesa de Ashton te va insop, invitatiile vor incepe s3 curg3. -T u e$ti la fel de doritS ca oaspete, Julia! Putem s3 mergem la cate evenimente vei dori, Jessie. Ce fel de petreceri p-ar placea in special? Jessie clipi, surprinsa cat de simplu era. - Orice cu muzicd.

Prefer reuniuni mici cu o conversatie buna, nu intruniri zgomotoase $i mari. - Genul acesta e acceptabil pentru o femeie in doliu, remarcS Julia dand din cap. Pe astea le prefer §i eu.

- O s3 am nevoie de o garderoba potrivitS, spuse Jessie, aratand cu tristete rochia pe care o purta, care nu fusese niciodatS eleganta §i care fusese vopsita in grabs in negru dupa moarteaJui Philip. Vejminte negre de doliu care sS fie atrSg3toare in mod subtil, fSrS a fi vulgare. Pop sa-mi sugerezi o croitoreasa?

Mary Jo Putney 42 - Ah, da! Chicoti Mariah. Ce-o s3 ne mai distrSm. Cu p3rul tau inchis la culoare p tenul alb, o sa arSp su­ perb in negru. O s3 ai de unde alege bflrbap cumsecade, bogap p in varstS, cu influenza.

- Unul e de ajuns! Preciza Jessie, zambind p ea la randul ei. Incepu sa se relaxeze. Avea aliate, femei deopotriv5 puternice p in^elegStoare. Mai mult de-atat, se gandi ea, acum avea prietene.

Capitolul 6 Daniel ip arcui sprancenele cand calea?ca lor se alatura prului de trasuri care a$teptau ca pasagerii sa coboare la re$edin{a din Mayfair. - E§ti sigura ca serata asta e necesara? Sora lui rase.

- O ora petrecuta aici ip va simplifies viafa mai tarziu. O sa ai ocazia sa fii vazut p s3 cuno^ti lume.

De indata ce se va afla ca e$ti un lord numai bun de insuratoare, o s3 prime^ti invitapi la fiecare receppe mondena din ora$. - Kirkland m-a avertizat in acest sens, spuse Daniel cu tristefe pe cand trasura lor opri in fapi casei. Un valet deschise u$a p desfacu scariie. - Incep sa-mi doresc sa fi refuzat croitorul excelent al lui Kirkland p sa m3 fi imbracat cu hainele mele demodate din Bristol.

Dac3 aratam ponosit, poate ca le taiam elanul catorva vanatoare de averi. -D e vreme ce e$ti nobil p eligibil, ai putea foarte bine sa te imbraci in blana netabacita de urs p sa fii considerat original mai degraba decat nepotrivit, spuse Laurel amuzata.

Eu p James o s3 te aparam dac3 e necesar, dar arareori te-am vSzut pierzandu-p stapanirea de sine in vreo imprejurare. -N u vrei sa arSp ponosit sau provincial, remarca Kirkland. Hainele superb croite sunt un fel de armura, deoarece lumea ip vede infap§area, p nu adevSrata ta personalitate. Mai bine sa ar3p monden p nemaipomenit decat vulnerabil. Ademenirea unui sfant 43 -D e asta apari tu in lume mereu impecabil? Intreba intrigat Daniel.

Da, binein^eles ca da. Te ascunzi la vedere. -§ i e foarte folositor. Kirkland cobori din trflsura, apoi se intoarse s o ajute pe Laurel care arata grapos intro rochie vaporoasa din matase verde care abia daca ii sugera sarcina. -A m inva^at sa fac la fel, raspunse Laurel cu seriozitate. Daca ma imbrac precum o contesa, putini oameni o sa se uite mai atent. In seara asta arap intimidant de bine $i pari aproape inabordabil.

Nu e$ti o prada u§oara. Gura lui Daniel se stramba trist pe cand li se alatura la intrarea in casa. - Ma facep sa ma simt ca o oaie trimisa in mijlocul unei haite de lupi. - Daca-i pe-a?a, e$ti o oaie cu o aparare buna, spuse sora lui zambind. Insa n o sa fie a$a de r3u. Pop sa elimini din start fetele care abia au ie$it de pe bancile $colii, deoarece mare parte din ele te vor plictisi de moarte. Dar o s3 cuno§ti femei mai mature.

Sau poate ca o sa gase$ti o vaduva potrivita care are mai multa experienpa. - Nu m3 a^tept la multe, zise Daniel pe cand un lacheu ii lasa sa intre in holul aglomerat.

Daca intalnesc o femeie care sa poata administra domeniul Romayne?i sa m3 lase sa practic medicina, poate ca o sad fac o oferta pe loc. Laurel scutura din cap. -Sper din tot sufletul ca realitatea s3-p dea peste cap a?teptarile prea modeste. Kirkland rase: -A sta se intampla foarte des. Inainte sa te cunosc pe tine, eram sigur ca n o sa ma insor pana cand voi fi batran, peste trei^eci de ani. Dar cred ca Daniel este mai probabil sa-§i pastreze cumpatul, in ciuda vartejului monden.

Daniel incuviin^a. Fara speran^e prea mari. Tot ce avea nevoie era o femeie placuta, cinstita, capabila, cu care sa-?i poata intemeia o familie. 44 Mary Jo Putney Copii. Privi cStre mijlocul ingro§at al surorii lui.

$tia cat de mult i?i dore?te acest copii $i fu uimit sa-$i dea seama cat de mult i$i dore$te el insu$i copii. Pan5 nu demult fusese prea ocupat ca sa se gandeascfi la asta, dar acum sosise timpul sa-$i intemeieze o familie. Daca n-o facea curand, se va transforma intr-un ve§nic burlac. In timp ce se alaturau $irului ce a$tepta sa intre, Da­ niel deveni tot mai incordat, ei trei fiind o mica par­ te din masa de oameni care vorbeau neincetat. Nu era timid de felul lui.

In Bristol se simfea in largul s3u in orice mediu. Dar asta era o noua fazS a viefii, una cu care nu era pe deplin impacat. Perechea dinaintea lor termina cu saluturile?i se indeparta, a§a c5 Kirkland facu un pas in fafa.

Gazdele erau de varsta mijlocie, imbrScafi scump si evident obi$nuifi sa navigheze in largul societafii londoneze. Pe cand zambeau de bun venit, Kirkland spuse: - Lord Childe, Lady Childe, imi pare bine sa v3 revad. O cunoajtefi pe sofia mea, bineinfeles, dar permitefi-mi sa vi-1 prezint pe cumnatul meu, noul Lord Romayne.

Familia Childe se concentra pe loc asupra lui Da­ niel. In timp ce i?i saluta gazdele, aproape ca putea vedea cum se invart rotifele din mintea lor cautand ce $tiau despre titlul §i despre domeniul Romayne?i calculand potenfiala valoare pentrru ei. Dupa expresia aprobatoare de pe chipurile lor, Kirkland avusese dreptate ca hainele bine croite erau o importanta forma de armura. Daniel ar3ta de parca ar fi facut parte din aceasta mulfime stralucitoare. - Imi pare bine sa te cunosc, Romayne, spuse cu multa caldura in glas Lord Childe, intinzandu-i mana. Inca nu e?ti membru al clubului White’s, nu-i a$a? Fi incantat sa te due la club sa faci cuno$tinfa cu cafiva dintre oamenii cu care o sa colaborezi in Camera Lorzilor.

Ceea ce era o incercare nu tocmai subtila de a stabili tendinfele politice ale lui Daniel. White’s eTa cartierul general neoficial al conservatorilor, in vreme ce Brooks Ademenirea unui sfdnt 45 era patronat de lorzii liberali. Kirkland, misterios ca de obicei, era membru al amandurora.

In vreme ce scutura mana lui Childe, Daniel spuse prietenos: -N u $tiu daca o s3 devin membru al vreunui club, deoarece nu m5 intereseazS jocurile de noroc. Ma aflu la Londra in primul rand pentru a-mi regia problemele juridice legate de titlu $i de mo§ii. Inainte ca Lord Childe sa poata continua pe acest subiect, interveni sop a lui: - Lord Romayne, ce placere! Permitep-mi sa va prezint condoleanpde mele cu privire la pierderea predecesorului dumneavoastra.

Al dumneavoastra. Regret ca nu 1-am cunoscut. -U n v5r mai degraba indepartat. Eu insumi abia daca Lam cunoscut pe raposatul Lord Romayne. Chiar $i asta era o exagerare. - Sper sa va vedem mai mult decat pe v9rul dumneavoastra, spuse ea cu un ras cristalin. Londra nu poate avea niciodata prea mu Ip gentlemeni tineri §i chipe$i.

Arata spre dreapta ei. Fiii mei sunt la $coala, dar permitep-mi sa vi le prezint pe fiicele mele, domni§oara Childe $i domni$oara Mary Childe. Cele doua fete blonde era dragu^e, dar nimic memorabil. Domni^oara Childe, sora mai mare, arata ca o tanara mondena de douazeci de ani $i il examina cu asprime inainte de a-i acorda un zambet: -incantata sa va cunosc, Lord Romayne. Sper sa avem ocazia sa purtam o discupe propriu-zisa mai tSrziu. I?i flutura genele, evident interesata de el.

El nu-i raspunse cu acelap interes, simpnd ca era genul de temeie care voia o viafa rqondena. Nu era pentru el. Fiica mai mica, domniijoara Mary, abia daca avea $aptesprezece ani $i era atat de timida meat nici macar nu-i putu aru nca o privire cand baigui: - E.

E o placere sa va cunosc, milord. - Placerea e de partea mea, spuse cu voce blanda. Fata era abia ie§ita de pe handle $colii §i mult prea tanara pentru el, dar avea nevoie de blande^e pentru a ie§i 46 Mary Jo Putney din carapace. Ea ip ridica privirea cu un zambet u?or §i recunoscator, inainte de a p o lasa din nou in jos. Treeurfl mai departe a$a incat urm&torii din rand sa-p poata saluta gazdele. Principalul salon era ticsit aproape pana la limits cu lume care flecarea. Candelabre elegante sporeau caldura, p atmosfera era incSrcata de miresmele corpurilor p ale parfumurilor.

Laurel spuse pe un ton maiestuos: - Daniel, bine ai venit in barlogul leilor! -D aniel cel din Biblie a supraviepiit p a§a voi face p eu, raspunse el razand. Dep a§ prefera lei adevarap. La urma urmei, sunt ni?te pisici, iar mie imi plac foarte mult pisicile. -Leii sunt mai nevinovap decat unii dintre oaspepi de aid, observa Kirkland.

In camera din dreapta sunt racoritoare, dar mesele vor fi aglomerate p e mancare mai buna acasS. Va sfatuiesc sa v3 mi$cap farS ezitare spre ieprea din celalalt capat. In drum, o sa te prezentam oricaror cunoscup.

Odata ce am ajuns la iepre, putem evada. - U n plan bun, raspunse Daniel, intrebandu-se cat timp le va lua s9 se mipe prin mulpme. Din nefericire, Kirkland cunopea pe toata lumea, ceea ce facea ca inaintarea lor sa fie lenta. Daniel fu inv presionat cat de increzatoare se m ipa sora lui cea tacuta p rezervata prin mulpmea galagioasa. Ip intrase bine in rolul de contesa. De asemenea, avusese dreptate ca serata asta zgomo toasS p aglomerata va fi un loc potrivit sS intalneascS persoane din inalta societate londoneza.

Daniel fu prezentat politicienilor, dandy-lor, liderilor de opinie p acelora care aparent cultivau excentricitatea ca mod de viatA. La fel ca Lord Childe, politicienii incercara sa deslu§eascS inclinapile sale politice, iar femeile il evaluau pentru potenpalul sAu romantic, conjugal p de alt fel. Excentricii il respinsera ca fiind prea plicticos pentru a le fi rival in a face furori p, prin urmare, nedemn de atenpe. Ademenirea unui sfdnt 47 In ciuda zgomotului $i a aglomerapei, lui Daniel ii placea mai mult decat se a$teptase. Gasea oamenii nespus de fascinanp, indiferent daca erau bogap sau saraci, $i aceasta parada umana ii oferea material interesant pentru studiu.

Dar nu-i placea sa fie un gentleman nobil §i gata de insuratoare, ceea ce era, intr-adevar, sinonim cu o „prada“. Se surprinse retragandu-se automat intro deta$are rece. Era politicos, dar se asigura ca nu spune nimic care ar putea fi interpretat drept incurajare. Pentru aceasta searS, se va concentra pe memorarea numelor $i a fe^elor, fiindcS era un lucru bine de $tiut pe viitor.

De-abia traversasera jumatate din incapere, cand incepu sa arunce priviri pline de interes catre iesire. In ritmul asta, va mai dura inca o ora pana cand vor ajunge acolo. Inabu$indu-§i un oftat, scutura mana unui barbat pe care Kirkland i-l prezentase cu pupn timp in urma.

Omul era membru al Parlamentului din partea comitatului Yorkshire $i avea un fel de a vorbi direct $i mucalit. Schimbara cateva cuvinte inainte de a se mi$ca in directii diferite, dar Daniel era sigur ca se vor intalni din nou?i vor vorbi mai mult.

Aprecie la aproape patruzeci la suta procentul persoanelor pe care le intalnise ca fiind interesante $i demne de a fi cunoscute mai bine. Asta era un semn bun pentru perioada de timp pe care-o va petrece la Londra. Intr-un scurt moment de lini§te, in vreme ce atat Kirkland, cat §i Laurel sporovaiau cu o alta pereche, Da­ niel cerceta incaperea. De$i in mod obisnuit inalpmea lui il facea sa se lovteasca la cap cand i§i vizita paciendi din cocioabele inghesuite, in aceste imprejurari era un avantaj. Oare barbatul acela angajat intro discupe serioasa in partea stanga a incaperii era lordul Castlereagb, ministru 1 de externe? Kirkland ar §ti si probabil va dori sa le fac3 cuno$tin0.

Daniel se amuza de fapuil ca, de fapt, cel mai semnificativ aspect al nedoritei sale mo?teniri 4S Mary Jo Putney nu erau banii sau averea, ci puterea politics ce venea impreunfl cu un loc in Camera Lorzilor. In anumite cercuri, acest lucru era mai valoros decat rubinele. Ifi reprimS un oftat. Administrarea domeniului putea fi predata unor intendenp capabili, dar nu fi responsabilitaple sale politice. Marea Britanie avea nevoie de reforme in multe domenii fi i se atrasese atenpa ca avea posibilitatea de a schimba lucrurile.

Privirea ii aluneca din nou catre iefire, unde lumea se scurgea incet afara. Majoritatea se indrepta probabil catre alta petrecere. Ochii i se ingustara. Oare acela era Alexander Ran­ dall de la Academia Westerfield? Randall fusese cu un an mai mare, dar uneori fuseserS confundafi unul cu celalalt din cauza inalfimii asemanatoare, a constitupei fi a parului blond Avand in vedere lumina palpaitoare din salon, Dani­ el nu era sigur cS il recunoscuse, dar, daca barbatul era intr-adevar Randall, arata cu mult mai fericit acum de­ cat pe vremea studenpei. Inten{ionase sa intre in armata, fi Daniel se intreba cum evoluase treaba.

Kirkland fusese coleg de clasa cu Randall fi se presupunea ca-1 va invita pe celalalt barbat la planuita cina cu cei de la Wes­ terfield. Daniel astepta cu nerabdare sa afle amanunte despre vieple barbaplor pe care-i cunoscuse pe vremea cand erau cu topi doar nifte baiep. Daniel dadu sa se intoarca spre Laurel fi Kirkland, dar privirea ii fu atrasa de un profil de femeie care statea langa iefire, inconjurata aproape numai de barbap. Parul ei negru stralucitor era strans in sus dezvaluindu-i gatul grapos f i perfecpunea de fildef a trasaturilor. Dar mai erau fi alte femei dragu(e aici. In timp ce incerca sa-fi dea seama de ce ii atrasese atenpa, ea se intoarse pupn, arStandu-fi fa{a in lumina calda a unui candelabru.

Coup de foudre1. O lovitura ca de fulger il strSbatu, paralizand fiecare fibra din fiinta Iui. Era cu adevftrat frumoasS, cu ochi deosebit de luminofi marginip de gene negre fi o silueta zvelta care ar scoate din minp pana 1Dragosce la prima vedere (in limba francezS, in original) (n.tr.) Ademenirea unui sfant 49 $i o statuie din piatra, dar ce o facea sa arate uimitor era ceva mai mult decat frumuse^ea fizica.

Radia mister, senzualitate -?i pericol. Arata ca pacatul originar - §i tanji dupa acea promisiune de pasiune nesocotita la fel de intens cum tanjise Adam dupa marul Evei. Cu inima bubuindu-i in piept, $tiu ca e nebun cu acte-n regula.

Cum de putea imaginea unei femei pe care n o cunoscuse niciodata sa-l afecteze intr-atat? Apoi, ea ifi intoarse capul $i mai tare, ca $i cum ii sim^ise privirea §i ochii li se intalnira.

O noua lovitura de fulger, rapida §i intensa, punandu-i inima pe jar §i parjolindu-i sufletul. Era exact genul de femeie adulata $i alintata de care n-avea nevoie, cu toate astea o dorea.

Capitolul 7 Expresia femeii se Intuneca $i ea se rasuci pe loc, disparand intr-un grup de oameni care paraseau incaperea. Doar atunci i§i dadu seama Daniel ca incepuse sa-$i for^eze Tnaintarea prin multime catre ea. Probabil ca o alarmase cu privirea lui directa, de$i avand in vedere cat era de frumoasa, nu putea fi primul barbat care reacponase astfel. -S-a intamplat ceva? Se auzi vocea inceata a lui Kirk­ land din spatele lui. Arad de parca ai vazut o fantoma. Daniel trase adanc aer in piept?i se for{3 sa nu-i scape ca momentan i$i pierduse orice pretenpe de sanatate mintala.

-A m vazut o femeie care-mi parea cunoscuta. In timp ce rostea cuvintele acestea, i?i dadu seama ca erau adevarate. Ceva la acea femeie era oaTecum famili­ ar, de$i sa-l ia naiba dac3 $tia ce. Intreba Laurel. Daca e din zona Bristol, probabil ca am intalnit-o. 50 Mary Jo Putney -Arata ca una dintre femeile acelea despre care parinpi no§tri ne-au avertizat, spuse Daniel cu o sinceritate seaci. - O descriere interesanta, dar nu foarte precisa.

Facand tot posibilul ca vorbele sale s3 aiba noima, Daniel spuse: - Infap$area ei era mai degraba galeza. Par negru $i un ten foarte deschis.

Ceea ce putea caracteriza cel pupn o duzina de femei din incapere. Cum putea fi cineva precis in legatura cu „In treacat doar ce o zarii/Dar pan-la moarte-o voi iubi?“ -N u atat de inalta ca tine, Laurel. Poate in jur de douazeci $i cinci de ani §i de o frumuse^e uluitoare. Daca ne-am cunoscut, ar trebui sa-mi amintesc de ea, in schimb am doar un vag sentiment ca am mai vazuto. -N u mi se pare cunoscuta, dar ideea mea de frumuse^e e probabil diferita de cea a unui barbat, remarca Laurel. Ai observat cu ce era imbracata? Doar acum i$i dadu seama ce inseamna asta.

O rochie de doliu, cred. Croiala era foarte simpla, nu avea un decolteu de seara cum poarta majoritatea invitatelor.

$i cu toate astea, rezultatul fusese extrem de seducator. -Poate ca e ruda cu cineva cunoscut, spuse Laurel ganditoare. Cineva care m3 cunoa$te pe mine ar zice ca tu ar3p familiar $i invers. - Poate ca asta este. Nu-mi amintesc sa fi vazut alte femei in afara de Laurel care sa fie uluitor de frumoase, spuse Kirkland uitandu-se dragastos la so^ia lui. Dar daca face parte din inalta societate, e foarte probabil s-o intalne$ti $i in alte locuri. Daniel ridica din umeri.

- Nu conteaza. Am fost doar surprins de un vag sen­ timent de familiaritate. Ceea ce era considerabil mai pupn decat adevarat, dar era imposibil sa explice acea nebuneasca $i arzatoare atracpe. Nu insemna nimic, totu$i. „ln treacat doar ce o.“ Ademenirea unui sfant 51 Daniel scutura cu putere din cap. Nu fusese niciodati mare amator de poezie, dar pentru prima data tn{elesese ardoarea romantics a poetului Thomas Ford care scrisese aceste cuvinte cu secole In urma.1Tipul suferise evident de nebunie temporara.

DacS Daniel o intalnise efectiv pe femeia in negru, realitatea existen{ei ei n-avea nici in clin, nici!n maneca cu acea scurta inchipuire. Fusese doar o femeie dragupi, probabil maritata fi absolut deloc misterioasa fi periculoasa. La cat de frumoasa era, s-ar fi putut sa fie rSsfa^ata fi superficiala. Cel pupn imbulzeala de barbap din jurul ei dovedea asta.

Mai bine sa-fi ingroape reacpa fulgeratoare in adancul minpi. Chiar daca era nemaritata, nu pSrea potrivita de sope. Vocea lui Kirkland il smulse din reverie. - lata o doamna pe care ai dori s o cunofti. Daniel se intoarse docil fi se trezi fa $ in fapa cu Lady Agnes Westerfield, fondatoarea fi directoarea Academiei Westerfield. Habar n-am avut ca s-ar putea sa fip aici! O imbrapfa fara sa stea pe ganduri, amintindu-fi cu o afecpune tumultuoasa cum ii aratase ingaduinpi fi inpdegerea care-i lipsisera atat de mult la parinpi lui.

-Sun t in oraf sa port discupi cu unii potenpali elevi. Era fi timpul sa vii la Londra, pungafule! Rase, imbrSpfandu-1 la randul ei. Mai bine da-mi drumul acum. Lumea o sa creada ca m-am ramolit fi mi-am luat un amant tanar.

-Ramolit, intr-adevar. O examina pe Lady Agnes care arata la fel de inalta, puternica fi competenta ca intotdeauna. Poate ca elevii au facut sa va apara cateva fire de par carunt in ultimii doisprezece ani, dar altminteri, n-ap imbatranit nici macar cu o zi. Banuiesc ca ap facut un pact cu diavolul. -Atunci nu-p rarhane altceva de facut decat sa ma supui unei exorcizari. Privi catre Kirkland fi Laurel. 1 Modificare propusS de Mary Jo Putney cf.

Cu e-mailul ata$at traducerii (n.tr.) 52 Mary Jo Putney II iau pe Daniel afara, ca sS putem vorbi in voie. Cautap-ne cand sunteti gata de plecare. -C eea ce nu va fi peste mult timp. Laurel il lua pe sopil ei de brap Am inceput s& obosesc. Kirkland o batu u§or peste mana. - O sa mergem sa salutam familia Castlereagh, apoi venim $i noi afara. Ceea ce le va oferi lui Daniel $i lui Lady Agnes timp sa discute.

Energica, a$a cum fusese intotdeauna, Lady Agnes ii lua brapil lui Daniel $i il trase spre u$a de ie?ire. Zgomo tul se reduse drastic atunci cand ieprft pe un coridor. -C e binecuvantata u?urare, spuse Lady Agnes, eliberand brapil lui Daniel. El i?i blocase amintirile de la Academia Westerfield impreuna cu mare parte din tinerefea lui, dar acum rememora vremurile bune petrecute acolo.

-Sper ca?coala e infloritoare? Ce mai fac domni^oara Emily §i generalul? -Emily §i generalul fac bine $i la fel $i $coala. Create cate pupn in fiecare an, dar nu vom permite sa creasca Intr-atat incat sa nu putem acorda fiecarui elev aten pa care i se cuvine. Il fixa cu o privire serioasa.

Acum, ia explica-mi cum de eu te-am trimis la Oxford sa te faci preot, iar tu reapari ca fiind cel mai bun chirurg din vestul ^arii si baron fara voia lui. -C um de ap auzit asta?

O intreba deopotriva uimit $i incantat Ea ii zambi cu caldura. - Nu-i pierd din vedere pe baiepi mei.

Sa-i spuna varianta scurta sau pe cea lunga care conpnea toate parple importante? Dupa ce se gandi pupn, spuse: - E o poveste lunga.

Ochii ei sclipira. -Atunci ai face mai bine sa incepi. C§nd il vazu, Jessie abia se stapani sa n-o ia la fuga afara din salon.

Oare doctorul Herbert o recunoscuse? Nu vedea cum ar fi fost posibil.

Nu mai arata deloc Ademenirea unui sfant 53 ca atunci cand se intalniserS pentru prima oara. Dar felul in care o fixase cu privirea. Se simfise in siguranfa ani la rand, dar vechea temere o cople§i la fel de repede §i de violent ca intotdeauna, in ciuda timpului care se scursese, lasand-o tremurand. §tiuse ca exista un oarecare pericol sa-si pAraseascS.

Via fa ei lini§tit3 $i sa inrre in inalta societate, dar pericolul parea indepartat. Nu se a§teptase sa dea peste cineva care s o asocieze cu trecutul ei. Dar motivele intrarii in societate $i ale cSutSrii unui sof erau la fel de puternice ca intotdeauna. Era prea tarziu sa se retraga.

Pe cand mergeau pe coridorul lini^tit ce ducea spre strada, Mariah spuse: - Arad obosita. Ai intalnit pe cineva potrivit printre barbatii care roiau in jurul tau? Daca da, o sa vad daca pot aranja s3 v3 reintalnifi in imprejurari mai lini$tite. - Au fost unui sau doi domni cu potential, spuse Jes­ sie, pe un ton lejer.

Dar inclinau sa fie dap la o parte de cei tineri §i insistent. Nu m-arn gandit ca faptul ca port doliu ii va atrage efectiv pe barbafi. -Num ai pe cei nepotrivifi, fu de parere Julia. Genul care crede ca o vaduva e disperata dupa serviciile lor. Barbapi pot fi ni$te animate. Ii arunca o privire?agalnica sopilui ei, de braful caruia se finea. Cei de fata se exclud, bineinfeles.

-Sun t foarte bucuros sa aud asta, spuse Randall pe un ton sec, dar cu ochii sclipind amuzafi. De vreme ce soful lui Mariah, ducele de Ashton, fusese ocupat in alta parte, Randall le insofea pe cele trei doamne. - Multumesc ca i-afi indepartat pe cei nedorifi, donv nule maior Randall. Jessie schifS un zambet. O privire aspra din partea dumneavoastra?i au disparut. -Avantajul trecutulilj meu in armata. Sunt suficient de fioros incat sa savurez privirile pline de invidie ale celorlalfi barbafi fafa de norocul care a dat peste mine insofind trei doamne atat de incantatoare.

54 >Mary Jo Putney Oare privirea lui asprfl sa-I fi alungat pe doctoral Her­ bert? In felul lui, doctorul era la fel de extraordinar ca $i un ofifer de armatS. Randall adduga pe un ton de scuz3: - Probabil ca §tipi c3 vi se spune Vaduva Neagra. Ea i$i mu?ca buza. -V a mulpimesc c3 m-ap prevenit. Asta nu suna prea bine.

- A fost spus pe un un ton plin de interes?i de admirape, nu de acuzare, o asigura Randall. - O porecla ca§tigat3 atat de repede inseamna ca ai fost acceptata in inalta societate londoneza, rosti Mariah.

Poate ca nu p-a placut petrecerea, dar rochia §i purtarea ta au fost impecabile. Tonul ii deveni ironic. Acum, e$ti una de-a noastra. Insoptorii lui Jessie erau o recomandare mai buna decat orice rochie, dar Mariah $i Julia nu luara in consi­ derate mulpimirile ei, deoarece o asigurara ca se distrasera nemaipomenit.

- Care e urmatorul angajament public? -C ina la familia Kirkland, raspunse Julia. O sa-p placa. Lordul Kirkland a fost coleg de clasa cu Ashton $i cu Alex $i a invitat capva absolvenp ai Academiei Westerfield pentru o seara lini?tita.

Sopa lui e incantdtoare p foarte activa la Fundapa Surorilor. Ma indoiesc sa fie vreun domn mai in varsta necasatorit, dar sunt sigura c3 o sa te distrezi $i e bine s3 cuno^ti familia Kirkland. -Su n a placut. Jessie admise crispat, pentru ca, in vreme ce mintea ii spunea ca are nevoie de un sop inima era mai interesata de seri lini?tite intr-o companie placuta. Dupa ce se intoarse la re?edin{a Ashton, Jessie ceda ispitei?i urea in camera copiilor in loc sa se retraga in dormitorul ei. Beth era piatra ei de temelie, motivul pentru care naviga in aceste ape necunoscute. Trebuia s-o vada.

Jessie intredeschise incet u?a spre camera fiicei ei. O lampa arunca suficienta lumina pentru a expune Ademenirea unui sfdnt 55 silueta micuja a lui Beth In pat, cu p3pu$a ei din carpe in brafe. Jessie ii facuse papula, cu par de aceea?i nuan^a a caramelului ca al fiicei ei.

Micupi arata ca un ingera§ adormit. Rezistand dorin^ei de a o trezi, Jessie se mulpimi s-o soarba din priviri, apoi ii dadu un sarut in aer inainte de a se Indrepta spre camera ei. Beth merita orice rise.

Chiar $i riscul de a starni pericolele care pandeau din trecutul lui Jessie. Capitolul 8 Cand ajunsera la re§edin£a Kirkland, Laurel $i sopil ei se retrasera in camerele lor, de$i din felul in care se uitau unul la altul, Daniel banuia ca nu se duceau sa se culce pentru ca sora lui era extenuata.

Cum ar fi sa se retraga in propriul sau dormitor cu o sope care sa-1 tulbure la fel ca femeia in negru.7 Daniel puse pe loc capat $uvoiului de ganduri. Avea nevoie de o sope buna, nu de o sirena periculoasa.

In loc sa se indrepte spre camera lui, cobori in bucataria de la subsol in cautarea unei ce?ti de ceai. Ii placea sa?tie drumul spre bucatarie in orice casa in care statea.

Niciodata nu pop $ti cand te love^te foamea in toiul noppi. Nu era foarte tarziu, a$a c3 nu fu surprins sa gaseasca activitate in bucatarie. O femeie intre doua varste, cu un aer autoritar, privi pe deasupra aluatului pe care-1 framanta, cu o expresie circumspecta.

-Trebuie sa fip lordul Romayne. Impinse o $uvipi de par inapoi, lasand o dara de faina pe obraz. Nu-i ne­ voie sa coborap pana aici.

Putep suna daca dorip ceva. Femeia p5rea iritata ca i se incalcase teritoriul, dar Daniel raspunse cu un zambet dezarmant.

Gospodaria asta funeponeazfi ca un ceas bine intors. Dar mie imi plac bucatariile $i folosesc scuza unei ce$ti de ceai pentru a explora. Cred ca e?ti doamna Simond, nu-i a§a? Nu sunt aici decat de cateva zile, dar 56 Mary Jo Putney e limpede de ce.atat lordul, cat?i Lady Kirkland te apreciazft atat de mult. Cu o expresie domolita, bucatareasa dadu din cap.

-Pai da, io mi-s aia. Suzie, fa-i Domniei sale o cana ue ceai. Mi-ar prinde tare bine $i mie un strop. Din celalalt capat al incaperii, ajutoarea de bucatareasa dadu din cap §t puse un ceainic cu apa pe foe.

-Sora mea spune c3 avep o pisica tare drSgufS pe-aici, zise Daniel. ^ f * reS*a t^t)arnrie* Simond se indulci si mai tare.

- Asta o fi Badger. E pe scaunul cela, sperand sa profite ca fac budinca de came.

Daniel se uitS intr-acolo $i il gasi pe Badger, un motan mare, negru cu alb, cu ni$te ochi verzi mari $i o expresie de adanca satisfaefie pe mutra lui blanoasa. Mai torcea zgomotos cand era mangaiat pe cap. 7 Un fjf aratos- ce s5 zic, remarca Daniel cand motanul ifi ridica barbia permifand un mai bun scarpinat.

Fiecare bucatarie ar trebui sa aiba o pisica. -Sora Domniei voastre spune la fel, zise bucatareasa teincepand framantatul cu mainile ei puternice. Xin daunatorii la d istan t, a$a sa §tifi.

Daniel era cat pe-aici sa raspunda, cand de dupa o u?a din capatul celalalt al bucatariei se auzira un puternic zornait, o izbitura $i un zgomot de porfelan spart. Suzie deschise repede u$a, sco^and la iveala o scara stramta a servitorilor $i un tan3r lacheu vaitandu-se de durere in capatul scarilor, cu cioburi de por^elan spart de iur imprejurul lui. Exclama bucatareasa, $tergandu-se de faina pe rnaini. Iar te-ai poticnit? Daniel parcurse bucataria din $ase pa$i chiar inainte ca doamna Simond sa termine de vorbit. Lester era in­ tins pe o parte la baza scarilor, cu mana dreapta rasucita nefiresc.

Dintr-o taietura de pe frunte ii curgea sange. -N u incerca sa te mi$ti Inca. Daniel ingenunche langa baiat $i i$i trecu degetele experimentate pe feasta. Crezi ca p-ai spart ceva? Oasele.7 Intrebarile il ajutara pe Lester sa se concentreze.

Ademenirea unui sfant 57 - O s3 am ni$te vanatai ale naibii de mari, domnule, dar in rest. Dadu sa se ridice in capul oaselor?i scoase un fipat de moarte cand i$i rm§ca bratul drept. - Umarul drept? Intreba Daniel. Lester era palid la fata. M-am lovit de perete cand am c3zut.

Daniel banuia c5 are umarul fracturat sau dislocat. - Lasa-ma sa te ajut sa te scoli, ca sa te pot examina. Sunt chirurg $i o sa m3 straduiesc sa nu te doara mai mult decat te doare deja. I$i strecura un brat >n iuru* mijlocului tan3rului $i il ridica in picioare.

Suzie tr3sese un scaun solid de lemn langa el, a§a ca Daniel il a§ez3 pe Lester acolo. Rana de pe frunte aproape ca se oprise din sangerat dupa ce fusese cur3tata. -Doam na Simond, aveti ni§te alifie pentru r3ni u$oare? - V o aduc imediat, milord. Suzie scotoci intr-un dulap §i aduse un borcanel.

Daniel aplica unguentul pe fruntea tanarului. Acum venea randul bratului. -Lester, va trebui sa-p tai livreaua ca s3 m3 pot uita mai indeaproape la umarul tSu. -N u taiap livreaua! Striga Lester ingrozit.

E nouS?i doamna Stratton o s3 m3 puna s3 platese pentru alta! Daniel se indoia c3 Kirkland ar cere a?a ceva, dar poate c3 menajera ar faceo. - Atunci o s3 p-o scot cu mare grija. In timp ce Suzie matura cioburile de portelan, doanv na Simond se inapoie la aluatul ei, dar amandoua se uitau ingrijorate la spectacolul medical. Vorbind ca s3-i distraga atentia lui Lester de la durere, Daniel observ3: -V ad c3 scarile n-au balustrada. O s3 vorbesc cu Kirkland s3 v3 puna una.

Dup3 ce trase livreaua de pe bratul lui Lester, Daniel dadu jos cealalta maneca de pe bratul drept. Lester icni fara S 3 vrea, inainte de>-?i domoli vocea. In timp ce Daniel ii scoase cama$a, continua: 58 Maty Jo Putney - Balustradele sunt ni$te lucruri tare folositoare. La infirmeria mea din Bristol, am ingrijit un mare numflr de oameni care cazuserS de pe scSri.

Pot sa repar un braf rupt, dar cu un gat rupt e cu totul alta poveste. Din fericire, gatul t3u e bine?i se pare eft nu te-ai lovit prea tare la cap. Cat prive$te umarul.

Umarul lui Lester arata patrat $i nu rotund, un semn clar ca era dislocat. Tanarul gemu in timp ce Daniel ii examina cu blandefe incheietura betegita. O dislocare simpla, fara vreo vatamare vizibila a humerusului. Cu cat osul va fi mai repede la locul lui, cu atat mai bine. Nu p-ai rupt braful, dar osul a ie§it din loca§ul umarului. O sa-1 pun inapoi. O sa te doara, dar nu va fi decat pentru cateva minute $i apoi cea mai rea durere o sa treaca.

Va trebui sa te intinzi. I?i scoase jacheta scumpa facuta de comanda §i o intinse pe du§umea. Ingrozita, Suzie spuse: -Ah, nu facep asta, domnule! O sa iau o patura din spalatorie. -Asta o sa fie mai comod pentru Lester. Daniel i$i arunca jacheta pe un scaun.

Cand ajungi in spalatorie, pop sa caup $i o bucata de panza pentru o e$arfa? - Da, domnule, zise fata?i o lua din loc. - Doamna Simond, avep pe-aici ni$te brandy s3-i dau lui Lester sa se mai calmeze? Intreba Daniel. Bucatareasa arata spre camara alaturata. - Dulapul incuiat de acolo.

Ii arunca un inel cu cateva chei. Cheia cu o a A rojie legata de ea. Lasap sticla afara.!mi vine sa cred ca tuturor o sa ne trebuiasca atunci cand vep fi gata. -E$ti o bucatareasa de neprepjit, doamna Simond. Daniel prinse cheia §i deschise dulapul. Inauntru erau cateva sticle cu diferite feluri de alcool folosit la gatit. Turna ni$te brandy Intro ceasca, apoi ii adauga apa pentru a reduce taria.

- Bea incet, zise el, punand cea$ca in mana stanga tremuratoare a lacheului. Poate ca n o sa-p placa gustul, dar ar trebui sa te lini?teasca?i sa amor^eascA pupn durerea.

Ademenirea unui sfant 59 -Mulptmesc, milord. Lester sorbi, se stramba, apoi sorbi din nou. Cand terrains, Suzie se intoarse din spalStorie. Aducea douS pSturi vechi spSlScite, dar curate $i un $al tocit care avea o mSrime potrivitS pentru o e$arfa.

Era o fats foarte isteatS. DupS ce intinse pe podeaua rece pSturile indoite, ea ii dadu lui Lester o batista impaturitS. - E curata, daca vrei sa mu$ti din ea. Fata lui era palida $i acoperita de sudoare, dar dadu din cap §i luS batista. Daniel il ajuta sa se ridice de pe scaun §i sa se cuke pe paturi. - O sa para cam ciudat, dar funcponeaza, $i umarul tau va fi pus la loc in doar cateva clipe.

I$i scoase pantofii, bucuros c3 nu-$i pusese cizme, apoi se a$eza pe podea pe partea dreapta a lui Lester?i i$i puse calcaiul pe coastele pacientului sau. Cand apucS mana lui Lester, spuse: - O sa-ti trag tncet brap.il in sus $i inapoi panS cand osul se fbceazS inapoi in loca$ul lui. Suzie, vorbe$te-i despre orice ar putea sa-i distraga a ten pa. Suzie se supuse, stand acolo unde Lester putea s-o vada cu u^urin^a $i pdlavragi despre vremea frumoasa §i despre pladntele minunate ale doamnei Simond $i ce bine prindea Badger $oareci. Comentariile ei erau pline de umor, ceea ce ii captft atenpa lui Lester, in timp ce Daniel ii ridica brapal cu grijS §i manevrS humerusul inapoi la locul lui. Auzi un trosnet cand osul aluneca inapoi in loca$ul umarului.

Lester expira $i scuipa batista indoita pe care se vedeau urme de dinp. -Acum mi-ar prinde bine cea$ca aia de ceai, Suzie. $i poate pui §i un pic de brandy, daca doamna Simond n-are nimic impotriva. In ciuda vorbelor lui vesele, fa pi ii era palida $i plina de broboane de sudoare. Doamna Simond termina de facut aluatul §i i§i $terse mainile.

-B ag sama ca la tcm ne-ar prinde bine niscaiva ceai cu brandy! 60 Mary Jo Putney Suzie turns patru cepi din ceainic. Punerea la loc a umSirului lui Lester durase atat de pupn, meat ceaiul nici macar nu se racise. Daniel il ajuta pe Lester sa se ridice in picioare, apoi il conduse inapoi pe scaun. Pe cand aranja o e?arfa sa-i suspna brapil, spuse: -Um arul o sa te doara pentru un timp p ai nevoie s3 porp e$arfa asta. Sa faci doar treburi u§oare pe langa casa.

O s8-p dau o doza de laudanum ca s3 dormi bine la noapte. Puse livreaua pe umerii tanarului pentru a-i pne de cald. In cateva zile, cand umarul va fi mai bine, o sa-p ar3t cateva exercipi simple ca sa nu-p infepeneasca articulapa.

Cand Suzie ii intinse cea§ca de ceai, il intreba timid: -C u m de un lord poate fi chirurg, domnule? N-am auzit niciodata de a$a ceva! Daniel baga de seama ca top trei il studiau uimip, fi' ecare in felul lui. Ezita, realizand ca in viitorva fi mereu intrebat despre asta. - S a fti lord e o intamplare a sorpi.

Una foarte neapeptata, in cazul meu. Sorbi o gura buna de ceai. Medicina e adevarata mea chemare. De indata ce rosti aceste cuvinte, ip dadu seama cat de inviorat se sinpea dupa ce aeponase ca un doctor pentru prima data dupa multe zile.

De cand aflase de moftenire, via^a ii fusese data peste cap. Kirkland §i Laurel ii dadusera un ajutor de neprepiit ca s3 se impace cu noua sa pozipe p cu responsabilitaple, dar medicina il pastra intreg la minte p ii dadea un inples existenpi. Munca trebuia sa ramana in centrul viepi sale mai degraba decat s3 permita ca timpul §i energia sa-i fie folosite in alte scopuri. Daca era sa continue a fi chirurg p medic, trebuia sa-p gaseasca o sope care nu numai sa fie capabila sa administreze domeniul Romayne, dar p sa-1 sprijine in cariera pe care p-o alesese de la bun inceput. Unde mai pui ca trebuia sa fie placuta p de incredere. Sarcina cautarii unei sopi devenise dintr-odata cu mult mai dificila. Ademenirea unui sfdnt 61 ■* Daniel apeptase cu ner&bdare dineul lui Kirkland pentru absolvenpi Academiei Westerfield, dar chiar p a$a, era surprins de cat de bine se sinpea vizandu-i pe barbapi pe care-i cunopea de cand erau cu topi tineri p via{a era cu mult mai pupn complicata.

Colegul de clasa al lui Daniel, Damian Mackenzie, sosi primul. Nu-p pierduse simpjl riut&cios al umorului, dar cSp&tase un club elegant de jocuri de noroc p o sope exotica p superba care parea tot atat de inteligenta pe cat de frumoasa era. Justin Ballard, care era mai mare cu un an, ip facu aparipa bronzat p cu parul decolorat de soare pentru ca traia in Portugalia unde administra afacerea familiei cu vinuri de Porto. Ii stranse cu cSldur3 mana lui Daniel, spunand ca se intorcea in Oporto1 a doua zi de diminea^a, dar era bucuros ca nu ratase aceasta reuniune. Lady Agnes Westerfield Ip facu maiestuos intrarea, a§a cum se cuvenea unei fiice de duce care nu-p pierduse eleganpt chiar daca rnuncea cu baiep neastamparap. Numaidecat fu inconjurata de fopii elevi ca o matu^a preferata plina de cadouri.

Daniel zambi cand ea ii facu semn cu mana. In timp ce traversa incaperea indreptandu-se spre ea, ip dadu seama ca, de cand incepuse s3-p caute sope, evalua femeile in funcpe de calit&ple pe care dorea sa le gSseascS. Lady Agnes era inteligenta, originala p de o mare bunatate, cunoscuta pentru priceperea legendara cu care pia sa aline sufletele baieplor tulburap.

In anii petrecup la Academie, Daniel aflase ca doar 0 data daduse grep p asta cu un baiat profund tulburat, fara speranpi de indreptare. Poate ca ar trebui sa intrebe daca avea nepoate educate dupa aceleap tipare ca p ea? Nu, ea era unica in felul ei, dar poate ca ar fi de folos s o consulte p sa vada daca nu cunopea vreo femeie care 1 s-ar potrivi. Chiar p dupa atapa ani de cand parasise poala, banuia da-1 cunopea mai bine decat aproape 1 Oporto sau Porto, al doilea ora$ ca m&rime din Portugalia dupa Lisabona, situat in zona viticola de pe malul raului Douro (n.tr.) 62 Mary Jo Putney oricine altcineva din via{a lui, in afara de Laurel $i poate de Kirkland.

In spatele lui se auzi un schimb de saluturi cand sosira noi oaspep. Daniel se intoarse?i fu incantat sa-l vada pe ducele de Ashton.

Inteligent $i rezervat, Adam Lawsford avusese intotdeauna un vag aer exotic din cauza originii sale pe jumatate hindusa. El fusese singurul care-i tnvftpise pe colegii lui tehnicile de lupta hindi care devenisera o trad pie a $colii, transmisa de la clasa la clasa. Pentru prima data, se gandi Daniel, Lady Agnes $i partenerii ei de la §coalS incurajasera studiul tehnicii Kalaripayattu1 nu doar pentru cS-i ajuta pe elevi sa-p consume excesul de energie, dar?i pentru ca era o for­ ma riguroasa de disciplina. Nu puteai sa execup corect Kalaripayattu fSra autostapanire, ceea ce majoritatea elevilor aveau nevoie.

Lecpile $i luptele erau intotdeauna monitorizate de elevii mai mari care erau experimental in tehnicile de lupta. Daca un baiat i§i pierdea controlu! $i devenea periculos, imediat era retras $i nu i se mai permitea sa participe pre{ de o sSptamanS. Deoarece lecpile de lup­ ta erau atat de populare, riscul unei suspendari era un alt stimulent la autostapanire. Ce abila era Lady Agnes! Ashton avea la bra{ o blonds miniona care radea.

Laurel ii spusese lui Daniel ca Mariah era poreclitS Ducesa Aurie §i pSrea u$or de inpiles de ce. In spatele lui Ashton se afla Alex Randall. Avea cate o bruneta de fiecare parte, top trei zambind la o remarca oarecare.

Daniel ingheta. Una din femei era scunda §i atrSgStoare, iar cea mai inalta era femeia in negru.

Se afla mai aproape de el decat la petrecere $i lumina era mai bunS. Era $i mai?ocant de frumoasS decat i se paruse, cu o senzualitate naturals care era suficienta sa facS un bSrbat obpnuit sa-i cads la picioare.

Doamne, Dumnezeule, era sopa lui Randall? 1O arts marpala cu originea in sudul indiei, in secolul al II-lea i.Hr. Pans in secolul al Il-lea d.Hr.

(n.tr.) Ademenirea unui sfant 63 Junghiul dureros pe cared simp dura numai o clipa. Cand femeia mai scunda i$i vari mana pe sub braful lui Randall, Daniel remarca intimitatea dintre ei. Ea trebuie sa fie Sofia lui, Lady Julia. Din nou, Daniel se surprinse inaintand fara s3 vrea spre femeia in negru. Pentru un moment i§i controla mi$cSrile pentru ca era o femeie mult prea fascinanta, prea mondena pentru un barbat ca el. Apoi continua, pentru ca trebuia sa afle cine era, inainte de a innebuni.

In loc sa i se adreseze, ii Intinse mana lui Randall. - E o placere sa te vad dupa top anii astia, Alex! Infeleg ca fi-a mers bine?

- Foarte bine. Randall ii stranse mana, cu un zambet larg.

Am supraviepiit armatei si am convins-o pe femeia visurilor mele sa se marite cu mine. Ii arunca minionei o privire calda. Permite-mi sa fio prezint pe sofia mea, Lady Julia.

Julia, iata-1 pe Daniel Herbert, de curand devenit Lord Romayne. Sofia lui Randall zambi. -Chiar §i fara prezentare, v-a$ fi recunoscut drept fratele lui Laurel. Sunt foarte bucuroasa sa va cunosc, Lord Romayne. Daniel ii intoarse zambetul.

-Suntefi moa$a, nu-i a$a? Va trebui sa avem o discufie profesionala mai tarziu. Lady Julia rase. - Ma tem ca o sa epuizam rapid subiectele de conversafie. Eu sunt doar o moa§a, pe cand dumneavoastra suntefi medic, chirurg, tamaduitor de oase, farmacist $i acum lord! -§ i din toate astea, sa fiu lord e cel mai pufin interesant, spuse el cu tristefe in glas.

Cu activitatea medicala, fac ce trebuie facut, dar nu sunt la fel de priceput in toate domeniile. Lady Julia incuviinfa din cap cu infelegere. - Era la fel?i in satul unde am locuit cafiva ani. Nu exista asistenfi medicala pe distanfa de kilometri, a^a ca tratam rSni §i reparam oase?i faceam tot ce puteam. 64 Mary Jo Putney Daniel se gandi ironic cS era picat ca era maritata, pentru ca s-ar fi potrivit cu siguranpi amandoi. Dep tot ar mai fi trebuit sa gSseasca un administrator al domeniului.

- Permitep-mi sa v-o prezint p pe prietena noastra, Lady Kelham, spuse Randall. Jessie, noul Lord Romayne era cu o clasa mai mic decat mine la $coala p avea obtceiul deosebit de enervant sa aiba aproape intotdeauna dreptate. -C u varsta, mi-am dat seama ca binele p r3ul sunt mult mai greu de delimitat decat credeam cand eram mai tanar, zise Daniel intorcandu-se spre Lady Kelham. Acum, ca fusesera prezentap cum se cuvine, Daniel ip permise sa se uite direct in ochii doamnei sale in negru.

$i din nou il lovi trasnetul. Capitolul 9 Sa-1 ia naiba!

Cand devenise lord? Jessie il recunoscuse imedtat la acea blestemata de serata, dar nu-i ddduse nicicand prin minte ca un doctor de provincie ar putea sa-p faca aparitia la o astfel de mica intrunire privata. - Lady Kelham. Cuvintele lui p plecSciunea erau politicoase p civilizate, vocea grava p convingatoare, dar ochii radiau de dorinpi.

Dep era obi§nuita ca barbapi sa fie a trap de infap^area ei, fu $ocatft de raspunsul ei. Nu se simpse atat de atrasa de un barbat de pe vremea cand era o feti§cana nebunatica p disperata de saisprezece ani. §i iata cat de rau iepse totul! -Lord Romayne.

Ar fi vrut sa zambeasca cu caldura p s3-i intinda mana, dar el n-avea stofa de sop Prea tanSr p se cunoscusera intr-o perioada din via^a ei pe care facuse totul s o uite. Li raspunse la salut cu o curtoazie rece pe care o invapise de-a lungul anilor. Aerul glacial era folositor pentru a stinge inflacararea unui barbat. Ademenirea unui sfant 65 Dar atitudinea ei nu avu nici un efect, pentru c3 el continua s5 o priveasca cu o intensitate neliniftitoare.

Ciudat era c3 ifi amintea limpede de el pentru bunatatea lui, insa uitase cat de chipe? Nu fi-1 amintea nici elegant, dar in seara asta costumul negru, impecabil croit, c3ma§a alba, imaculata $i lavaliera puteau s3-i fac3 cinste chiar?i lui Beau BrummeLl1.

Sobrietatea imbracamintei contrasta cu infapfarea lui chipe§3 fi cu parul s3u blond. In loc s3 flirteze, el spuse: -Condoleante pentru pierderea sufetita.

Sinceritatea din vocea lui o descumpani. Cu in tarziere, i§i dadu seama ca $i imbracamintea lui putea fi de doliu. Dar nu conta. Ifi putea folosi statutul de vaduva pentru a-1 tine la distanfa. Sopil meu a murit de curand. A fost probabil cel mai bun barbat care a existat vreodata. - In acest caz, pierderea dumneavoastra e f i mai mare, spuse el incet.

Sinceritatea era adev3rata, o putea vedea in ochii lui, impreuna cu acea cunoaftere a mortii pe care o aveau doctorii. Dar se mai vedea fi o alta emope, mai subtila. Regretul c3 poate nu era interesata s3-?i g3seasca un alt sot, n'ci acum, nici alta data.

Ifi aminti c3 nu trebuia s3-l priveasca atat de atent, ins3 atracpa putea adumbri rapunea, iar el era neliniftitor de atr3gator. Dorind sa abata discupa de la persoana ei, intreba: - $i dumneavoastra suntep in doliu? E greu de spus la barbap, pentru c3 ei poarta negru mai des. Ochii lui alba?tri-cenu$ii se intunecard. - Amandoi p3rinpi mei au murit subit. - Imi pare atat de rau! Ifi dadu seama ca Julia fi cu Randall se indep3rtaser3 fi vorbeau cu alte persoane, lasand-o singura cu lordul Romayne.

' O figurA erriblematicS a Marii Britanii pe timpul Regergei, arbirru al elegantei masculine (n.tr.) 66 Mary Jo Putney Tocmai voia sa se scuze, cand el lua doua pahare cu §ampanie de pe tava unui lacheu. Ii dadu un pahar $i o intreba: - Iertap-ma, Lady Kelham, dar imi parep cunoscuta. Ne-am mai intalnit? Degetele lui le atinsera pe ale ei cand lua paharul. Chiar $i prin manu$i, ea simp o arsura de parca ar fi atins flacara unei lumanari. Doamne, Dumnezeule, trebuia sa inabu$e aceasta curiozitate p sa piece de langa el! Lua o gura de $ampanie, lini$tindu-$i nervii.

- Ma indoiesc, replica ea pe cel mai rece ton. Sunt noua in inalta societate londoneza. - La fel ca $i mine, spuse el, netulburat de raceala ei.

Sunt din vest $i mi-am trait in Bristol sau in imprejurimi o mare parte din via$. Suntep din acea zona? - Locuinpt mea e in Kent. Este pupn probabil s3 ne fi incruci?at pa?ii. Ceea ce nu era chiar minciuna, dar ar fi trebuit sa fie de ajuns pentru a-1 face sa renun{e la intrebari. Fara a se descuraja, el spuse: -Am urmat §coala in Kent. Poate ca v-am vizut acolo.

Depa§ise bine varsta $colii cand se stabilise in Kent, dar Jessie nu simp nevoia sa-i spuna asta. Chiar dac3?tia ca ar trebui sa piece, se surprinse ca nu voia. In loc de asta, cazand prada curiozitapi, intreba.- Lady Julia a vorbit serios cand a spus ca avep o pregatire medicala atat de complexa, Lord Romayne? Sunt sigura ca aceasta pregatire v-a solicitat mult timp. -N-am prea dormit vreme de zece ani sau pe a proape, raspunse el cu un chicotit atrag&tor.

Diferitele disci­ pline medicale au legatura intre ele, iar daca le separi, asta nu le e de folos pacienplor. Poate ca doctorii sunt bine educap §i considerap gentlemeni, dar e greu sa pui un diagnostic stand in partea cealalta a camerei, pentru ca se crede ca e vulgar sa atingi corpurile omene$ti. Ea rase, gandindu-se la cap doctori incuiap cunoscuse. Ademenirea unui sfdtit 67 -lata de ce v-ap instruit In meseria vulgara de chirurg? Cu siguran^a ca asta necesita examinaiea fizica. Tamaduirea necesita tn{elegerea felului cum funcponeaza corpul omenesc, pe care o invep din experienta clinica, nu doar din teorie.

I$i scutuia capul. Sunt atatea lucruri pe care inca nu le?tim. Dar barbap capabili lucreaza constant pentru a ne spori gradul de cunoastere. - $ i poate §i cateva femei capabile, sublinie ea. Lady Julia mi-a spus ca inca din copilarie a fost fascinata de toate aspectele medicinei §i ca a petrecut cat de multe ore a fost posibil cu practicienii din partea locului. $i eu am facut la fel, spuse el uimit.

Medicina e o chemare, cred, $i e foarte greu sa i te opui. Pacientele lui Lady Julia sunt norocoase ca a ales sa fie moa$a. Intotdeauna am crezut ca o ferneie care e moa$a respecta $i intelege mai mult acest domeniu. -Sunteti uimitor de lipsit de prejudecap, spuse ea cu admiratie. Pasiunea lui pentru munca era evidenta si il facea sa fie $i mai atractiv. N-ar fi trebuit sa-i faca placere relatia cordiala care se infiripa intre ei, dar cat de periculoasa putea fi intro incSpere plina de oameni? -A p avut succes in combinarea diferitelor dumneavoastra calificari?

El zambi, iar ea i$i dadu seama ca era mai tanar decat crezuse. Doar cu capva ani mai in varsta decat ea. -Asta depinde de ce infelegefi prin succes, raspunse el. Nu due niciodata lipsa de pacienp, dar, cum conduc o infirmerie gratuita, asta nu-i de mirare. Ea $tia de infirmerie, dar era mai bine sa pretinda ca nu §tia.

- Imi imaginez ca tot soiul de pacienp va calca pragul cautand ajutor. Poate ca nu ma pricep la fel de bine ca Lady Julia sa aduc copii pe lume, dar, daca sunt singurul spriJin cand sose$fe un copii, fac tot ce-mi sta in putinpi.

Inca n-am pierdut nici o mama, spuse el cu seriozitate. Pot, de asemenea, sa pun oasele la locul lor $i sa prepar 68 Mary Jo Putney medicamente daca e necesar, de$i, inca o data, un om care se pricepe la oase sau un spider ar fi mai buni. Omul 3sta era un sfant intro lume care avea nevoie de mai mulfi ca el. - Va irosip in calitate de lord, spuse ea.

Cu ce contri­ bu te vin lorzii in societate, la urma urmei? Cata vreme un doctor bun $i priceput ca dumneavoastra salveaza viet- Ce e mai interesant in munca dumneavoastra?

- S a?tii cand nu trebuie sa faci nimic, raspunse el sec. Hipocrat spunea ca doctoTii ar trebui mai intai sa nu faca rau, dar nu e u?or sa?tii cand e cel mai bine sa acponezi $i cand e cel mai bine sa te retragi.

- Nu m-am gandit niciodata la asta, spuse incet Jessie. Cand vezi o persoana in impas, primul impuls e sa-i sari in ajutor. Dar e adevarat ca, daca-1 la§i s3-§i faca treaba, adesea corpul se vindeca singur.

-$ i un tratament medical poate uneori inrautap starea pacientului, rosti cu o grimasa. Dar de multe ori nu?tii decat cand e prea tarziu. Jessie se intreba de cate ori grease in aplicarea unui tratament?i inca se simfea vinovat de rezultate.

Chiar 5i o data ar fi prea mult. - Inteleg ca e nevoie de curaj ca sa fii doctor. - De curaj sau de trufie, incuviinpi el cu un zambet autocritic. T implicat in Fundapa Surorilor? Mariah $i Lady Julia mi-au spus ca sora dumneavoastra e o persoana valoroasa a organizapei. - Eu?i Laurel am muncit impreuna, dar Casa Zion, adapostul femeilor, a fost in primul rand al ei, expli­ ca el.

Eu 1-am sprijinit?i am furnizat tratamente medicale, desigur. Am facut, de asemenea, $i munca de pastor. Consiliere, botezuri, inmormantari $i chiar cateva nunp. Cuvintele lui fura ca un du$ cu apa rece in atmosfera calda care se crease intre ei.

Acesta era un barbat cu care nici m8car n-ar trebui sa vorbeasca. Ademenirea unui sfant 69 -Suntep p vicar pe deasupra? Spuse ea cu raceala in glas. Sunt surprinsa ca mai dormip. Iertap-ma, vreau so cunosc pe Lady Agnes. Am auzit multe despre ea. Se intoarse p se indeparta, dar ii sim p priviTea urmarindo.

Daca avea noroc, lipsa ei de polite{e il va descuraja sa doreasca s o cunoasca mai bine. Dar se temea ca nu va avea ea norocul asta. Nu p cand intre ei se acumulase atata tensiune neexprimata. Dupa ce oaspepi plecara, Daniel, Laurel p Kirkland se a^ezara in salon s3 se relaxeze p sa stea de vorba. Acceptand un pahar de vin de Bordeaux de la Kirkland, Daniel spuse: - I p mulpamesc pentru aceasta petrecere, Kirkland. A fost o reala placere sa-mi revSd atapa fo$ti colegi de §coala.

Se pare ca tuturor le merge bine. - O data sau de doua ori am surprinso pe Lady Agnes privind prin incapere cu expresia satisfacuta a unui fermier mulpimit de recolta obpnuta.

Cei doi barbap rasera impreuna cu ea. -A re toate motivele sa fie mulpimita, spuse Kirkland, in multe cazuri, seminpde pe care le avea nu promiteau nimic bun.. *x' -C red ca a reupt pentru ca a acponat clandestin, spuse Daniel.

La suprafa^a, ne dadea o educape corecta, aristocratica, dar adevaratele ei lecpi erau cum sa te adaptezi in chingile societapi fara sa-p tradezi chemarea. Daca nu era ea, nu cred ca a§ fi urmat cariera medicala, de vreme ce parinpi mei erau intru totul impotriva.

Kirkland zambi amintindu-fi, Tn vreme ce se a$eza pe canapea langa Laurel cu mana stanga pnando pe a ei. - Rudele mele din aristocrapa engleza voiau sa am o aversiune profunda fa pi de corner^ ca p fapi de modes te­ le mele neamuri de negustori scopehi. Lady Agnes m-a facut sa vad/valoarea amandurora. -C eea ce te-a ajutat sa te dezvolp in multe domenii comerciale. Laurel ii zambi dragastos sopjlui ei. Cu cat ™ w Mary Jo Putney faci mai mulfi bani, cu atat mai mult pot pradui eu pentru proiectele mele filantropice. -Traiesc pentru a fi prSduit de tine, dragostea mea, spuse Kirkland cu o lucire in ochi.

Spre u$urarea lui Daniel, Laurel nu continua aceasta idee. Unele Iucruri se spun mai bine intre patru ochi, in special cand e vorba de sora unui barbat. Din nefericire, subiectul ales de ea era §i mai nefericit. Uitandu-se la fratele ei, ea remarca: - Parea ca-p face placere discufia cu Lady Kelham. El sorbi din vin, gandindu-se ce sa spuna. Sentimentele sale pentru doamna erau prea puternice $i neclare pentru a fi luate in discufie.

- Ea e femeia pe care am vazuto la petrecere $i am crezut ca am recunoscut-o. Mie nu mi s-a parut cunoscuta, a?a ca probabil nu e din zona Bristol. - E din Kent. Poate ca am vazut-o in trecere cand eram la ^coala.

De§i ii era destul de greu sa creada ca ar fi vazuto $i nu?i-ar fi amintit. Sperand c3 Laurel aflase mai multe, el continua: -Lady Kelham e o femeie interesanta.

Banuiesc ca e de curand vaduva. - Mariah spunea ca soful ei a murit cu doar cateva sSptamani in urma, spuse Laurel. Se pare ca i$i erau devotafi unul altuia.

Daniel remarca in treacat, ca?i cum subiectul nu prezenta vreo im portant: - Daca pierderea suferita e recenta, pare pupn probabil sa fie interesata sa se recasatoreasca in viitorul apropiat. Trebuie sa caut in alta parte. Privirea lui Laurel fu subtila. Il cuno^tea prea bine. -D e fapt, cred c3 e la Londra pentru a-$i cauta cu discrete un alt sop - E cam devreme, zise Daniel surprins. Dar la frumuse^ea ei, n o sa aiba probleme in a-?i asigura bogatie si un rang mai inalt. Ademenirea unui sfdnt 71 -Sunt sigurS c3 are motivele ei pentru a dori sa se marite din nou atat de repede.

In vocea surorii lui se sim{ea o nuan^a de reprof $i nu neaparat unele evidence. - Eu unul n-a$ face presupuneri, spuse Daniel spasit. Dar asta dovede$te ca nu sunt primul pe lista burlacilor, Kirkland, de vreme ce era clar ca nu-i deloc interesata de mine. De-abia a$tepta sd piece. - Mi s-a spus ca dore§te un barbat mai in varsta, cumsecade $i de nadejde, anun^a Laurel, lata cum am aflat.

Julia mi-a spus ce vTea Lady Kelham ca sa fiu atenta la posibilitap. Daniel simp un val de profunda compasiune. - Nu va g3si niciodata un barbat care sa fie exact ca sopal ei. E o grejeala sa incerce. - Probabil ca $tie asta, dar simte ca poate fi fericita doar cu un barbat care sad semene.

Kirkland se uita ganditor. Am vorbit doar pupn cu ea, dar pare a fi inteligenta $i greu de cunoscut.

Lua o gura de vin. Mi s-a spus ca in cluburi e poreclita Vaduva Neagra. Daniel se incrunta, simpndu-se ciudat de protector fa^ de Lady Kelham. - Se crede ca e in cautare de sop in varsta ca sa ramina repede vaduva?.

*v - Mi s-a relatat ca un vlastar al preaputernicei spite Howard cu pretentii de poet a scris ni§te aiureli cum ca a aparut pe neajteptate de niciunde, iar frumusetea ei e atat de mare, incat un barbat $i-ar da fericit duhul doar sa o stranga o data in brate, spuse Kirkland sec. Unul dintre caricatured a scos imediat o gravura infateand-o ca pe un seducator paianjen vaduva neagra, daca-p poti imagina. Acum e in vitrina pravaliei lui. - E revoltator! Exclama Laurel. $i foarte expeditiv.

Nu a venit de mult timp la Londra. - Lady Kelham e o femeie care va fi intotdeauna remarcata. Kirkland I§i mai turna ni$te vin de Bordeaux. Sunt alaturi de e ^ -Poate ca de asta vrea un alt sot, specula Laurel. Sa fie protejata de astfel de hartuieli.

72 Mary Jo Putney - Poate. Daniel se gandi la discupa lor. De obicei, se pricepea sa citeasca oamenii, dar nu?tia ce sa creada despre Lady Kelham. La Inceput, paruse atrasa de el?i, realist vorbind, el era un potential sof de primS man5. Dupa aceea, a curmat brusc ceea ce fusese o conversape reciproc agreabila. Se parea ca nu-i placeau vicarii, dar reacpa ei fusese exagerata. -A m sentimentul ca viapi ei a fost mai complicata decat sa creasca in Kent $i sa se mSrite cu un barbat din partea locului.

- Vrei sa vad ce mai pot afla despre ea? Se oferi Kirk­ land. Spre deosebire de Afrodita, nu se poate sa fi rasarit din neant deja adulta. Daniel ezita. -Admit ca sunt curios in legatura cu ea, dar nu-mi place sa-p cer sa-p folose$ti talentele speciale ca s-o spionezi. -C hiar ai putea sa ceri, spuse Kirkland amuzat. Top ceilalp o fac.

-Prea bine, atunci. Inca am sentimentul ca ne-am mai intalnit $i sunt curios.

- O sa vad ce pot afla. Daniel dadu din cap, apoi alunga cu hotarare gandurile despre doamna in negru. -Adapostul tau din Londra n-are cumva nevoie de un doctor cateva zile pe saptamana? Ma simt agitat.

- O s-o intreb pe Julia. Sunt sigura ca va fi bucuroasa de oferta. Nu sunt nascut sa fiu un gentleman fara ocupape. Nu mai mult decat sa fie lord.

In acea seara, Vaduva Neagra fl insop pe Daniel la culcare. In minte i se involburau imagini cu silueta ei zvelta, feminina. Voia sa-i dea jos imbracamintea de doliu ca sa-i vada fiecare bucapca din trupul ei minunat. Voia s-o sarute pana cand ramaneau amandoi fara suflu, $i totu^i sa nu doreasca sa se desparta nici macar Ademenirea unui sfdnt 73 pentru o clips. Voia sS-i ridice brafele p s-o traga langft el ca s5 se poata deveni unul, trup p suflet. Se trezi gafaind p transpirat, simpnd o vina pacatoasa, dar nu p satisfacpa pacatosului. Nu era inocent.

Ip petrecuse viaja ocupandu-se de trupurile umane, pia multe despre cum funcponau, auzise tot felul de m5rturisiri si intrebari de la pacienp. Cu toate astea, acum era la cheremul unei dorinte brute. Inchizandu-p ochii, ip relaxa mu§chii unul dupa altul, incepand cu fruntea p meTgand in jos spre degete­ le de la picioare. Exercipul ii relaxa atat corpul, cat p mintea pana la punctul cand putu sa se roage.

Nu se putea ruga sa fie eliberat de dorinte, pentru ca nu voia sa nu le mai aiba. Dar putea sa se roage pentru cel mai bun deznodamant pentru el insup p pentru femeia care devenise o obsesie. Era destul de uman sa vrea ca acest deznodamant sa-i uneasca - p destul de rational sa admita ca s-ar putea dovedi un dezastru pentru amandoi. Capitolul 10 Daniel p Kirkland fura intampinati de valuri de muzica atunci cand se inapoiara acasa dupa o lunga intrevedere cu avocapi intro zi neobi?nuit de calduroasa. Tacup, urcara scaTile spre camera de muzica.

Laurel ip ridica privirea de pe clape fara a-p intrerupe miparile gratioase ale degetelor. -Amandoi aratap cam molepp.

E din cauza vremii sau a avocaplor? In timp ce Kirkland ip saruta pe frunte sotia, Daniel Spuse sec: -Amandoua.

Fi luato la sSnatoasa daca nu m-ar fi oprit Kirkland. Dar domnul Hyatt pate fbarte com­ petent. Are documentele oficiale care confirma tidul de baron p m-a informat cS excentricul nostru var Romayne a lasat o avere substanpala p un domeniu pe masura. 74 Mary Jo Putney Laurel se intinse fi-1 lu5 cu afecpune de mana pe sopil ei. - De vreme ce nu pop sc3pa de titlul de baron, e bine ca veniturile sunt mari.

Mai pupna munca pentru tine. -$ i totul e plicticos. Daniel ifi inabufi un oftat. Trebuie sa merg la domeniul Romayne fi la nifte mof ii ceva mai mici. -lata ceva ce-p va placea mai mult, spuse sora sa.

Lady Julia e foarte entuziasmata de cererea ta de a lucra la adSpostul din Londra. Cand pop incepe? Raspunse el prompt.

Defi maine ar fi mai convenabil. - Hai sa mergem la Gunter’s sa sarbatorim, sugera Laurel. Inghe^ata de acolo e perfecta pentru o zi calduroasa precum cea de azi. Ocbii lui Daniel se ingustara. - Este acel Gunter de unde ap fost rapite tu fi camerista ta? - A fost doar o data, spuse Laurel razand pe cand se ridica. $i inghet;ata e divina.

Imi place indeosebi cea cu gust de portocala amara. Kirkland ii oferi brapil si cei trei coborara la parter, apoi ie$ira in Berkeley Square. Casele mari erau construite in jurul unui vast pare plin de copaci fi Gunter’s era una dintre pravaliile de pe partea cealalta. Daniel nu avusese timp sa se plimbe prin pia{eta, dar iarba si umbra aruncata de platanii inalp erau bine-venite. Pe cand se apropiau de partea opusa a parcului, vSzu mai multe trasuri elegante staponate de-a lungul strazii.

Doamnele mancau in interiorul vehiculelor, in timp ce insoptorii lor stateau relaxap, rezemati de garduri fi mancau inghetata din mici cupe. Doi ospStari mergeau de-a lungul strSzii sa ia fi sa livreze comenzi fi cativa copii erau pe iarba mancand sau jucandu-se. Daniel zambi. - Arata mai degraba ca un balci de la tara. -D oar ca sunt mai bine imbracap. Laurel ifi puse mana streafina la ochi, studiind trasurile. Ademenirea unui sfant 75 - Uite o trSsura a casei Ashton.

Imi inchipui c3 p ele au simpt nevoia unei gustari reci. Daniel intra in alerta. Trasura era acolo si vazu ca ducesa de Ashton, Lady Julia Randall p Lady Kelham preferasera sa ias3 p sa se plimbe, in loc sa stea inauntru. - Atunci, trebuie sa le salutam.

- Binein{eles. Vocea lui Laurel era serioasa, dar ii arunca o privire amuzata. Trebuie sa fim politico^. In special fapi de Lady Kelham.

- Niciodata nu te-am putut pacali, rosti el cu tristefe in glas. - Ma bucur ca ai gasit o femeie care sa-p fie pe plac, spuse sora lui incet.

Trebuie sa va cunoa$tep mai bine. - O sa incerc. Nu sunt sigur ca e dispusa. Nici ca era inpelept s o faca nu era sigur. In timp ce vorbea, grupul de la Ashton House ii zari apropiindu-se. Ducesa le facu bucuroasa cu mana p celelalte doua femei se intoarsera p ele.

Lady Julia le zambi, dar Lady Kelham ii saluta cu raceala din cap Intorcandu-se sa urmareasca o fetipi care se afla pe iarba. Copila ip dadea silinta sa manance dintro cupS cu inghe^ata in timp ce mergea.

Daniel nu piuse ca Lady Kelham avea o fiica, dar fetpa asta era cu siguranfa a ei. Dep avea parul mai deschis la culoare, trasaturile ei deosebite erau aidoma celor ale mamei ei. Cu o seara inainte, auzise ca prenumele lui Lady Kelham era Jessie. Se surprmse chemando a?a in minte pentru ca i se potrivea. In ciuda atitudinii glaciale a doamnei, prinsese curaj cand aflase de la Laurel ca Jessie dorea un alt sop Chiar daca rapunea ii spunea ca nu era genul de femeie de care avea nevoie, dorea sa o cunoasca mai bine pentru a fi sigur. Poate ca erau mai pupn diferip decat credea. Un barbat poate nutri sperarpe.

Se indrepta agale spre Jessie p fetipa. Ridicandu-§i pupn vocea, spuse: -Buna ziua, Lady Kelham.

Am fost adus aici sa experimentez minunile inghe^atei de la Gunter’s. Banuiesc 76 Mary Jo Putney ca gazdele dumneavoastra au hotSrat ca $i dumneavoastra avefi nevoie de aceasta experienpi? Nu era politicos sa-1 ignore, a$a ca se opri $i se intoarse sa-i raspunda: -C red ca Mariah $i Julia m-au folosit pe mine $i pe fiica mea drept pretext ca sa treaca pe aici. - Ma putefi prezenta domni§oarei? Vazu ezitarea lui Jessie, dar nu era o solicitare nerezonabila. - Lord Romayne, permitep-mi sa v o prezint pe fiica mea, Elizabeth, Lady Kelham. Beth, acesta este lordu] Romayne.

In timp ce copila se intoarse avand intro mana inghe^ata $i in cealalta linguri^a, vazu ca Jessie se a$tepta ca el sa fie?ocat sau neincrezator. Exista un singur motiv pentru care copilul putea sa depna un astfel de titlu,?i acela era sa fie mo$tenitoarea unei stravechi baronii. Astfel de lucruri era rare, dar nu imposibile. Daniel facu o plecaciune adancfl. - E o placere sa va cunosc, milady. Nu e derutant s3 existe doua Lady Kelham in casa?

Copilul chicoti, cu o urma de inghepita roz pe buza de jos. -D e fapt, sunt Beth, explica ea. Tu e$ti un prieten al mamei? - IncS nu, dar sper sa fiu.

-Atunci, poate ca o sa ne intalnim din nou. Facu o reveren^a foarte corecta, fara sa scape inghefata sau linguripi, inainte ca atenpa sa-i fie atrasa de un fluture galben $i sa se ia dupa el, in timp ce manca din inghe^ata care se topea cu rapiditate. -C red ca unul dintre motivele pentru care oamenii au copii este ca adulpi vinovap au adesea nevoie de o scuza pentru o placere. O urmari cu privirea pe Beth care zburda fericita prin iarba. Copiii se pricep mult mai bine sa accepte bucuria. -Nici macar nu-mi amintesc sa fi fost a?a de mica, spuse ea ganditoare. Ademenirea unui sfant 77 - Nu sunt sigur cS imi amintesc nici eu, recunoscu el.

Vad bucuria la copii, dar ei n-o recunosc pentru ca sunt ocupafi s3 fie fericifi. -Traind momentuL Fara griji legate de bob sau siguranfS, suferinfa sau pierdere. Vocea femeii se stinse, iar Daniel banui ca se gandea la raposatul ei sop Dorind s o aduca spre ganduri mai fericite, spuse: - Avefi o fiica incantatoare.

De$i culoarea ei de par e diferita, v3 seamana foarte mult. - Ca?i ea, fatal ei avea parul de culoarea caramelului cand era tanar. La vremea cand 1-am cunoscut eu, parul ii era argintiu?i era cu atat mai aratos.

Zambi spre copila ei jucau$a $i fu primul zambet adev3rat pe care-l v3zu pe fa fa ei. Li taie respirafia. Oare ii va zambi $i lui vreodata cu bucurie nerefinuta? Poate ca arata periculos de misterioasa §i frumoasa, dar dragostea pentru fiica ei era evidenta.

Tocrnai dadea sa spuna ceva prostesc, pentru ca nu putea gandi prea bine cand era in preajma ei, dar atenfia ii fu atrasa de un tropot de copite. Caii mergeau cu mult prea repede pentru aceasta parte a ora$ului. O cabrioleta eleganta tras5 de doi cai roibi inhamafi in tandem navali dinspre Bruton Street?i se avantS dupa coif in piaf3 cu o viteza periculoasa. TanSrul vizitiu purta o manta de vizitiu profesionist, dar era mai mult de parada, c3ci la condus era un dezastru. In timp ce se chinuia sS-§i struneasca roibii pentru a evita sa intre in mulfimea de clienfi de la Gunter’s, pierdu controlul, $i cabrioleta se abatu nebune^te catre iarba din pare.

Vehiculul aluneca pe doua rofi - §i se indrepta spre micufa Beth Kelham ca o ghiulea. Jessie fipa?i fa§ni spre fiica ei. Dumnezeule, se punea in pericol farfi vreo?ansa so salveze pe Beth! Se auzira alte fipete, in timp ce lumea se dadea la o parte din calea echipajului care se apropia. Kirkland o impinse pe Laurel in spatele unui platan, iar doamnele Ashton se adapostira in spatele trasurii lor.

78 Mary Jo Putney FftrS sA se gandeascA, Daniel alergA dupA Jessie, calculand viteza §i unghiurile. Picioarele lui mai lungi a c o petirA distanpa mult mai repede decat ale ei $i o ajunse pe Jessie exact cand aceasta era langA Beth, dar calul din frunte era la doar capva metri distan^A. Cu brapjl stang, apucS copilul,?i cu cel drept o luA pe Jessie de dupA mijloc. Folosindu-§i avantul, se rAsuci spre stanga, trAgandu-i pe top trei din calea cailor care se nApusteau spre ei. Chiar cand atingea pAmantul, rostogolindu-se din.

Drum, copitele lovirA la capva centimetri,?i bucAp de gazon furA aruncate spre el. Le imbrAp§A protector pe mamA pe copil panA cand se opri cu Jessie deasupra lui. Brapil lui drept era incA in jurul mijlocului ei, $i Beth la adApost sub brapil stang.

Cabrioleta se izbi naprasnic de un platan, aruncandu-l in aer pe vizitiu si zdruncinand caii, facandu-i sA se opreascA speriap. Dar Daniel nici nu bAgA de seamA asta, pentru cA atenpa lui era indreptata spre Jessie, ai cArei ochi speriap erau la capva centimetri de el. Picioarele ei le incadrau pe ale lui, iar pieptul ei moale §i §oldurile se apAsau de el cu o intimitate §ocantA.

Timpul se oprise in loc. Teama $i impulsul de a o salva pe Beth p pe Jessie se transformau intr-o puternicA $i neasteptatA excitare care ii cuprinse fiecare fibrA a fiin^ei.

§ocant, exista §i un rAspuns uimit in ochii lui Jessie, ca?i cum trupul ei il recuno?tea §i tanjea dupA al lui. El voia sA se contopeascA cu ea, sA se ingroape in irezistibila ei feminitate. Clipa nebuneascA se spulberA cand Beth incepu sA se vaite speriatA. Jessie se desprinse de Daniel $i se intinse spre fiica ei.

Temerile lui Daniel pentru feti^A se risipirA de indatA ce ea incepu sA se lamenteze: - Mama! Mi-a cAzut cupa de inghe^atA $i s-a spart!

N-o terminasem incA! Daniel se eliberA din amestecul de fuste $i membre cand Jessie o trase pe fiica ei in poalA, intr-o imbrAti$are cople?itoare.

Erau ciufulite $i pAtate de iarbA $i i$i Ademenirea unui sfant 79 pierdusera pfllsriile, dar Daniel nu vazu semne evidente de rani sau durere. - Sun ten bine amandoua? -Nim ic care sa conteze. Jessie ip trecu agitata mainile peste membrele fiicei ei.

- Beth, te doare ceva? De la accident trecuserS doar cateva secunde. In timp ce Daniel se ridica in picioare, vazu ca nimeni nu fusese ranit, probabil Tn afara de vizitiu, care fusese azvarlit de pe capra. Un bSrbat domolea caii care aruncau priviri salbatice, in vreme ce majoritatea clie np lor de la Gunter’s se adunau in mici grupuri, discutand agitap despre accident p despre cum scapaserS ca prin urechile acului. Jessie stStea inca pe iarba cu Beth in brafe, asa ca Daniel o intreba.- Vrep s5 v3 ajut sa va ridicap?

Vreau doar sa raman aici pupn p s& tremur, spuse ea nesigur, pnandu-p ochii in jos, in vreme ce o strangea la piept pe fiica ei. Revenindu'p repede, Beth se intoarse sa cerceteze zona.

-O m ul ala era un vizitiu foarte prost, rosti ea dezaprobator. - Foarte adevarat, incuviinpi Daniel.

Se intreba daca blestematul ala de tanar nebun i§i rupsese gatul cand fusese aruncat din cabrioleta. Dep Daniel nu se simiea foarte generos fapi de individ, mai bine sa arunce o privire asupra iui. Doamnele lui Ashton aparura, pupn pfonate, dar nevatamate.

- Vrei s-o iau eu pe Beth? Intreba Lady Julia. Jessie trase adanc aer in piept.

- Inca nu, mulpjmesc, dar ai putea sS-i aduci alta inghepita? Cupa a cazut cand. Inghip greu, apoi se uita in sus spre Daniel, cu ochii ei de culoarea acvamarinului lipsip de expresie.

Cand Lord Romayne ne-a tras in siguran^a. Inca nu v-am mulpimit, 'milord. Cand m3 gandesc la ce era sa se intample.

Se cutremura. 80 Mary Jo Putney - Daca a{i fi fost cu pu{in mai lent, to{i trei ap fi fost grav rflnip sau mai rau, spuse tncet Lady Julia. Buna treaba, domnule! El ii arunca un zambet stramb. -Sunt foarte bucuros c3 am fost destul de rapid.

Acum merg sa vad daca vizitiul a supraviepht acestei nebunii. - Eu o sa stau cu Jessie $i cu Beth $i il las in grija dumneavoastra, raspunse Lady Julia.

S-a rostogolit u?or de parca era beat, a§a ca s-ar putea sa nu fie grav ranit. - O sa-i aduc inghe{ata lui Beth, spuse ducesa.

Vrei?i tu una, Jessie? Jessie reu$i sa schi{eze un zambet. -Nu, dar tare a?

Mai vrea o cea$ca de ceai. Ducesa pleca spre pravalie §i numaidecat abordd un chelner caruia ii dadu comanda.

Daniel ezita s o parSseascS pe Jessie, dar il chema datoria. Traversa fa?ia de iarba spre locul unde vizitiul cabrioletei zScea intro gramada de noroi. Individul gemea?i pe fapi ii curgea sange, dar cel pupn nu era mort. Lady Julia avusese dreptate, atat despre aterizarea u$oara, cat $i despre partea cu bSutura; baiatul mirosea de parca se turnase pe el o sticla de brandy. Daniel ingenunche langa tanar $i incepu sa-1 examineze rapid. - Felicitari, spuse el sec folosind o batista sa-i $tearga sangele de pe ceea ce se dovedi a fi o rana urata, dar superficiala, pe {easts.

Nu e$ti pe-atat de mort pe cat ar trebui. J i se pare ca pi-ai rupt ceva? Vizitiul clipi. -D om nule Shelton! Spuse o voce dezgustata. Era Kirkland care predase caii unui alt om si venise sd cerceteze.

Nu e$ti numai nebun, dar e$ti §i primejdios pe deasupra. Ii voi sugera tatalui tau sS-{i ia caii. Prin mila Dumnezeului cailor, se pare ca nu vor trebui omorap, dar cabrioleta nu mai e buna decat de lemne de foe. ContinuS sS-1 admonesteze sever, ceea ce cu siguranpi c3-l facu pe baiat un pachet de nervi. Ademenirea unui sfant 81 Daniel asculta cu admirable, terminand sa-1 examineze §i i§i folosi batista sa puna un bandaj simplu pe feasta lui Shelton. Li se alaturS un bSrbat mai in varsta.

-Te iau eu acasa, baiete, $i lacheul meu o sa duel roibii dupa noi. Ai fost norocos. Shelton se ridica cu greu in capul oaselor. -M ai norocos decat meritam, mormai el cu o voce tremuranda. Se uita spre Beth $i se infiora. Daniel banui ca tanarul nu va mai conduce atat de nechibzuit multa vrerne de-aici incolo. Facand cele necesare, se ridica?i se uita spre Jessie.

Se ridicase in picioare, se lini§tise $i arata dureros de frumoasa, sorbind dintro cea?ca fierbinte de ceai. Langa ea, o Beth plina de pete de iarba scormonea fericita intro alta cupa de inghe^ata.

Daniel mulpimi in tacere Domnului ca accidentul nu pricinuise rani serioase. Cu exceppa, probabil, a inimii $i, posibil, a creierului sau. Nu-i mai pasa ca Jessie, Lady Kelham, nu era deloc potrivita pentru el.

In ciuda diferen^elor, vedea un singur plan de aepune. Trebuia neaparat sa-i cearS sa se mSrite cu el. Capitolul 11 - Avep un vizitator, Lady Kelham. Lacheul ii prezenta o tava de argint cu o carte de vizita a^ezata ingrijit pe mijloc. E in salonul mic. Dorip sa-1 primip? Jessie lua cartea de vizita, intrebandu-se daca era unul din cei doi domni mai varstnici care o freeventau asiduu.

Dar ei veneau dupa-amiaza, nu diminea^a,?i se priveau unul pe celalalt ca doua feline suspicioase cand se intampla sa vina la aceea§i ora. Lord Romayne. Doar doua cuvinte care-i faceau inima sa tresara cu un alarmant amestec de emopi. Se frSmantase intruna de la vizita aproape dezastruoasa la Gunter’s cu o zi inainte §i Domnia sa fusese cu mult prea prezent in gandurile ei. Ar fi mai u§or sa spuna ca nu e acasa, dar ii datora prea mult pentru a se ascunde.

82 Mary jo Putney - O sS-1 primesc. Dupa ce lacheul se retrase, ea ip verifies infap§area in oglinda care atarna deasupra polifei cSminului din micul ei salon. Rochie neagrS, pSr strans sobru, o vaduva exact a?a cum se cuvenea. In afarS de ochi. Cum ar putea sa-si controleze ochii?

Sa le cearS Juliei sau lui Mariah sS i se alature? DaT amandoua erau in camera copiilor cu bebelupi lor, o parte a zilei pe care o iubeau.

Nu ar trebui s3 le intrerupa. Dandu-p seama ca nu mai putea amana prea mult, cobori la parter.

Mariah ii povestise la cate drame fusese martor micul salon de-a lungul anilor. Jessie spera ca azi nu vor mai fi p altele. Doctorul Herbert - lordul Romayne - se uita afara pe fereastrS. Era ca de obicei stSpan pe sine, dar in trupul lui zvelt, musculos se vedea o tensiune.

Cand ea intra, el se intoarse cu o expresie gravS. - Buna ziua, Lord Romayne, zise ea u$or. Nu v-a spus nimeni ca vizitele de dimineap n-ar trebui fScute dimineap, ci dupS-amiaza? E o trSsatura importanta a naturii fundamental absurde a societapi.

Daniel zambi. - De fapt, mi s-au explicat regulile, dar voiam sa vftd cum va simpp dumneavoastra p Beth dupS incidentul nefericit de la Gunter’s.

-V rep sa spunep c3 aproape am fost ucise de un tanSr nebun cSruia nu ar trebui sa i se permits sa fie langa o trSsura.7 Beth este bine. Intreaba mereu cand ne putem duce din nou la Gunter’s sS mai luSm tnghepita. AmandouS avem vanStai, iar rochia ei s-a stricat, dar asta-i tot. - Poate c3 ea nu §i-a dat seama de pericolul in care ap fost, dar dumneavoastra, da, spuse el incet.

Ap avut co$maruri azi-noapte? Vazando ca tresare, adSuga repede: - Imi pare rSu. N-am vrut sS vS supSr din nou. Jessie inghip cu greutate. Ademenirea unui sfant 83 -Sunt sup&rata incS de cand s-a intamplat. Cand tmi amintesc cum se indrepta cabrioleta spre Beth. Se cutremura.

$tiam ca nu ma pot mi§ca destul de repede s o salvez, dar trebuia s3 incerc. Daca era omorata, n-a$ mai fi avut motive s3 trSiesc. Se stradui sa-si revina, dar imaginea ingrozitoare a cabrioletei care se indrepta in goana spre fiica ei ii invada din nou mintea. Trup^orul delicat p vulnerabil al lui Beth. Tropotul copitelor unor cai innebunip p o cabri­ oleta salbatica, scapata de sub control. Incepu sa suspine necontrolat.

Amintirea spaimei o coplep, pana cand bra(e calde o cuprinsera. Ip ingropa fa{a in vestonul elegant al doctorului. El nu spuse absolut nimic, doar ii mangaie spatele p o pnu in timp ce ea tremura.

Cand atacul de panica se potoli, ea Ip dadu seama cat de bine era sa fie in bra^ele lui. Era cald p puternic, p bland. Ip inchise ochii p ip permise sa se relaxeze, pana cand ip aminti ce simpse cu o zi in urm3 cand era intinsa peste el. Pentru un moment nebun, dorinpr fusese la fel de puternica precum teama. Din nou, dorin^a o napadi, intima p rascolitoare. Se forpi sa se retraga, zambind p cerandu-p scuze: -!mi pare rau. Nu mi-am permis sa plang pentru ca $tiam cS ma voi pierde cu firea.

Dar daca dorip o dovada a cat de recunoscatoare va sunt, cred c3 tocmai am demonstrato. Daniel incepu sa respire mai iute, dar vocea ii ramase calma cand spuse: -Sper totup ca in noaptea asta veti avea mai pupne co?maruri. - Putem spera. Zambi piezi$.

Va rog, luap loc! Sa sun pentru ceai?

-Nu-i nevoie. Va fac aceasta vizita cu un alt scop. Unul dintre motivele pentru care am venit la Londra e sa-mi caut o sope. Am auzit ca si durrvneavoastra suntep in cautarea unui sop A§ fi extrem de onorat daca mi-ap permite sa va curtez.

84 Mary Jo Putney Ea icni §f f$i duse o mand la gur3. Nu se a?tepta la asta! - Ideea asta e atat de absurda? $tiu c3 trebuie sa va fie greu, de vreme ce suntep in doliu de pupn timp, dar voi a$tepta pan3 cand suntep pregatita. Probabil c3 Mariah sau Julia i-au spus surorii lui, Laurel, c3 i$i cauta un sop Mormai o sudalma in gand ca nu $tiuse de la inceput de legaturile apropiate care existau intre familia Ashton?i Kirkland.

Poate ca ar fi trebuit sa fie mai discreta in legatura cu scopurile ei, dar avusese nevoie de ajutorul doamnelor. -Suntep bine informat, dar.

Iertap-ma c3 sunt directa, Lord Romayne. Nu suntep genul de sot pe care il caut. Privirea lui o scruta. - Poate ca preferap un barbat mai varstnic, Lady Kelham, dar nu il vep inlocui niciodata pe raposatul dumneavoastra sop De$i nu m3 pot imbatrani, in alte privin^e cred ca m3 vep g3si o alegere rezonabila. Am $i eu partea mea de excentricitap, banuiesc, dar recent am mopenit o avere considerabilS, n-am vicii ingrozitoare $i reputapa mea e solida.

Putep s 3 va interesap dac3 dorip. -Alegerea unei perechi nu e o simpla chestiune de logica, milord, spuse ea neajutorata. Cu toate ca suntep un potenpal sof de dorit si va sunt ve?nic indatorat3, asta nu inseamna c3 ar trebui sa ne casatorim. - Nu-mi datorap nimic. Incercarea de a salva un copil este obligapa fiecarei persoane rezonabile, nu un mod de a pne vreo socoteala. Refuzand s3 se dea batut, intreb3: Va displac?

Am crezut c3 exista o oarecare afinitate intelectuala, dar §i o atracpe puternica intre noi, dar poate ca e doar o dorinta desarta din partea mea. Ea ip mu§c3 buza. Min^ea bine atunci cand era necesar, dar nu voia s3-l minta pe omul asta. -N u grepp, dar atracpa nu este o baza solida pentru o c3satorie. -Nu-i un inceput? Intreba el ironic.

N-ar trebui cel pupn s3 incercam sa descoperim dac3 ne-am potrivi? Ademenirea unui sfant 85 - Nu v-a spus nimeni c9 e lipsit de curtoazie sa intrebi o doamna de ce nu v9 accepta? Spuse Jessie dintr-odata exasperata. Un simplu „nu“ ar trebui sa fie de ajuns! -L a fel cu regula despre vizitele de dimineapi, spuse facand o grimasa, sunt la curent cu asta, dar am ales sa nu md supun.

Asta e prea impottant. Sunteti prea importanta. -In acest caz, va trebui sa fiu?i mai directa, spuse ea categoric. Sunteti un om bun, Lord Romayne. Avep intr-adevar o reputape impecabila ca medic, chirurg?i barbat a carui viapl e dedicata ajutorarii celorlalp. Suntep dat ca exemplu al bunelor valori cre§tine?ti. Suntep chiar §i vicar, pentru numele lui Dumnezeu!

Insa doar asta ar fi un motiv suficient pentru a va refiiza magulitoarea dumneavoastra oferta. -A m observat mai devreme ca se pare ca nu va plac vicarii, rosti el ganditor. -Tatal meu era vicar, replica ea. Nu vreau si mai am de-a face cu vreun altul! El nici nu clipi, dar expresia ii deveni impenetrabila. - De$i am fost hirotonisit, nu sunt un cleric practicant, explica el cu voce blanda.

Am infiinptt o capela in Bristol unde se intalnesc nonconformi?tii'?i pn slujbe. Cateodata mai pn si eu o predica, dar pentru mine medicina e pe primul loc. Daca intenponap sa ma disprepiip pentru profesia mea modesta, ar trebui sa fie chirurgia, si nu biserica.

-N u va disprepiiesc. Se plimba prin TncSpere cu pa$i fermi.

Pur $i simplu, nu va doresc drept sot. N-ar trebui sa va explic de ce! -D ar trebuie sa in^eleg.

Facu capva pa^i spre ea, intrand in bataia razelor de soare care se revarsau prin fereastra ^i care-i faceau parul sa straluceasca precum lemnul de stejar lustruit. Cel mai bun mod in care putep scapa cu totul de mine este sa va explicap foarte clar obieepile. Pentru ca am studiat medicina, am nevoie de motive. 'Protestant in Marea Britanie care nu este membru al Bisericii Anglicane (n.tr.) 86 Mary ]o Putney Jessie se roti, cu mainile stranse in pumn. - Pentru ca suntep un om bun, Lord Romayne, iar eu sunt o femeie imorala! Ar trebui sa m3 imbrac in stacojiu1, $i nu in doliu, sa-i pun In garda pe barbap!

Privirea lui era cercetatoare. -Suntep cruda? N-am vazut nici un semn in aceasta privinpa. Suntep mincinoasa sau foarte egoists.7 Nici asta n-am observat. Cum de suntep imorala? - N-am nici o dorinta sa-mi dezvalui trecutul sordid, milord! Spuse de parcS ar fi vrut sa-1 scuipe.

Am facut ce trebuia pentru a supraviepii p asta include fapte pe care lumea le-ar condamna. FSra a mai menpona fapta care ar fi dus-o la $treang. Nu mi-e locul langa un om care e aproape un sfant! -N u sunt un sfant! Rosti el cu ochii scaparandu-i de furie. Acoperi distanpi dintre ei din doi pap, o lua in brafe p o sSruta cu o intensitate pe care Jessie o simp pana-n maduva oaselor. Poate ca dorinta nu era o baza soljda pentru casatorie, dar ii coplep simpjrile tulburate.

Ip strecura bratele in jurul lui p ip ridica fata spre gura lui calda, periculoasa. Bataile mai accelerate ale inimii lui le urmara pe ale ei, pe cand sanii i se apSsau de pieptul lui. Buzele i se deschiserS sub ale lui p limbile li se atinserS cu o foame reciproca. Ea voia sa mistuie sau sa fie mistuita.

Trecuse atata timp de cand simpse pasiunea p niciodatS nu fusese atat de puternica. Ip freca pelvisul de el, iar Daniel se excita p ip lasa mainile in jos sa-i cuprinda fesele p s-o tragS p mai aproape. Dorinfa se aprinse p mai tare.

Sim tea ca se tope$te precum ceara, cu viafa depinzandu-i de el. Oroarea inevitabilei cedari o izbi, readucand-o in simtiri. Doamne, Dumnezeule, ce se petrecea cu ea? Ultimul lucru din lume de care avea nevoie era o pasiune irationala care s-o duca in abis. 'Culoarea stacojie este asociatJ cu imoralitatea fi cu pacatul, in spe­ cial cu prostitupa, din cauza unui pasaj din Biblie - Apocalipsa 17 care se refers la „desfranata“ Babilonului, „imbracata in purpura fi in stofa stacojie'. (n.tr.) Ademenirea unui sfant 87 Se smulse de langa el.

-Sarup foarte bine pentru un sfant, gafai ea. Dar e timpul s3 pleci! -Sfinpi sunt adesea celibatari. Asta nu m3 atrage.

0 luS de mans, cdldura p intensitatea slabindu-i hotdrarea. Cum de pop nega ce e intre noi? Spuse el cu o voce adanca, irezistibila. Marita-te cu mine, Jessie Kelham! Jur c3 nu vei regreta!

Gura ei se stramba cu amaraciune p ip elibera mana dintr-a lui. -Poate ca da, poate ca nu. Dar dumneata ai regreta, Lord Romayne! Asta e doar dorinpi, la fel de iute p de distructiva precum o furtuna de vara.

Dupa ce trece, ai sa blestemi ziua in care m-ai cunoscut. $i dupa aceea, m3 vei disprepii pentru ca p-am ruinat viata. El se facu alb ca varul. -A i o parere foarte proastd despre mine p una chiar mai proasta despre dumneata, dac3 pop crede asta.

Pasiunea nu e totul, dar poate fi elementul vital al unei c3snicii bune. Te rog, da-ne o $ans3 pentru a afla ce altceva avem in comun! Furia ei fapl de el pali, inlocuita de triste;e. Ar fi erezut ca seTiozitatea lui e romantica, daca n-ar fi?tiut cat de mult se in$ela.

Dar Doamne, Dumnezeule, era fermecator in pasiunea p sinceritatea lui! Femeia stricata, care era ea, tanjea sa se culce cu el. Voia sa guste din fructul oprit intr-un fel care sa nu fac3 r3u nici unuia din ei. Trecuse mult, foarte mult timp de cand nu mai simpse o astfel de dorinpi arzatoare. Poate ca merita sa ripe o scurta satisfaepe nebuna.

Inghip greu, speriata de gandul propriei nerupnari. Mai probabil era ca avea s3-l alunge p asta ar fi bine. Dar trebuia sa incerce. Prinzandu-i privirea, spuse: - Dac3 pasiunea ip intuneca minple, am o solupe. Hai sa avem o aventura!

Salbatica p depravata, dar foarte discreta, pentru ca nu-mi doresc o reputape care sa se reflecte negativ asupra fiicei mele. Amandoi Mary Jo Putney 88 o sfl ne bjjcur5m foarte tare de ea p, in cateva zile sau s&ptamani, o sa-p vii in fire. O sa-mi multume§ti atunci pentru intelepciunea mea $i o s5 putem merge mai departe, fiecare pe drumul lui, vindecap de aceasta dorinta salbatica.

Ardoarea care-1 luminase ca o lumanare disparu, pe masura ce dorin^a §i speranta se topira, lasandu-1 mai imbatranit $i mai intunecat. - Cred ca nu, milady. Ea ofta lung, §tiind ca era in{elept, dar regretand amarnic pierderea acestei rare si dulci legaturi. Pentru ca era adevarata $i puternica, dar absolut gre§ita pentru amandoi. Dupa cateva momente de tacere, el spuse pe un ton neutru: - Daca planuiai sa ma alungi, ai reu$it. Facu o plecadune, ironic.

Ip mulpimesc pentru onestitatea §i in­ telepciunea dumitale. Poate ca intr-o zi o sa-p fiu §i recunoscator ca rn-ai refuzat. Se intoarse $i parSsi salonul, bajbaind orbe?te cu mana dupa clanta.

U$a se inchise incet in urma lui. Tremurand, Jessie se lasa intr-un fotoliu $i i§i petrecu bratele in jurul trupului. Facuse bine ca distrusese relapa lor in devenire. Dar de ce durea atat de tare sa faca ceea ce trebuia?

Capitolul 12 In loc sa se indrepte spre ieprea din re^edinfa Ash­ ton, Daniel intra intr-un alt salon $i inchise u?a dupa el. Apoi se rezema de ea $tiind ca nu putea da ochii cu nimeni pana cand nu se lini^tea. Presupunand ca asta era posibil. Un om pustiit, acum distrus.

Presupunea ca ar fi trebuit sa se simta u?urat ca sinceritatea indrazneata a lui Jessie nu permisese ca relapa lor sa se dezvolte. Nu era nici mScar o relape, doar dorinta, a$a cum subliniase ea atat de hotarat. Ademenirea unui sfant 89 Partea inferioara a trupului s&u voise cu disperare sa accepte oferta ei de a avea o aventura.

Era incS atat de excitat, incat creierul abia reu§ea sa funcponeze. Dar acceptarea ar fi fost gre$ita din multe puncte de vedere. Ea se comportase ca §i cum cateva dupa-amiezi de tmperechere ar fi domolit nepotrivita lor dorin^a, dupa care fiecare ar lua-o cu inima u?oara pe drumul lui. Dar nu-$i putea imagina cum o astfel de aventura s-ar sfar$i cu bine, pentru ca nu-$i putea imagina o zi cand n-ar mai dorio. De cat timp era pustiit? Cu siguran^a de cand murise Rose, dar primele semin^e fusesera sadite mai inainte de catre paring lui care voiau sa fie mandri de fiul lor, fara sa-1 inieleaga.

Sau sa vrea sad infeleaga. II iubisera atata timp cat facuse exact ce voiau ei. Invafase de timpuriu cum sa le ca§tige afecpunea.

Relapa lui cu ei aproape ca se destr3mase cand o repudiasera pe Laurel pentru ca-§i parasise sop.il. Nu le p3sa cat de indreptaptS ar fi fost. Singurul lucru pe cared facuse vreodata si pe cared aprobasera cu adevarat a fost ca se maritase cu un conte $i nu-i puteau ierta e?ecul casatoriei. Nici nu putusera trece peste faptul ca Daniel ii firmse partea lui Laurel, de$i pe el nud repudiasera. Aveau nevoie de imaginea fiului lor perfect, chiar daca in par­ ticular erau manio$i pe el.

Relapa lui cu ei continuase cu devotament, dar in interior era. Cand murisera, simpse triste^e?i regret, dar nu suferise cu adevarat. Pentru indiferent ce motiv nebunesc, Jessie Kelham paruse o femeie care ar fi putut umple golul sufletesc.

Asta se dovedise a fi doar imaginatia Lui disperata. Dar fusese o imaginape incantatoare, atata timp cat durase. Inchizandu-?i ochii, se ruga pentru liniste sufleteasca. Apoi i$i impuse sa se lini$teasca, membru cu membru, mujchi cu mu$chi pana cand ajunse intr-o stare potrivita pentru a se infap§a in public. Din fericire, acum trebuia sa mearga in East End sa lucreze in mica infirmerie de la Casa Zion.

Ingrijirea pacienplor ii va solicita intreaga 90 Mary Jo Putney atenpe, a$a incat putea incepe sa o dea uitSrii pe Vfiduva Neagra. Supraviepiise unor lucruri mai rele decat sa fie respins de o femeie pe care abia dacS o cunoftea p va supraviepii p de data asta.

Dar se intreba cat timp va trece pan3 cand inima va inceta sS-i sangereze. Se facuse tarziu cand Daniel se inapoie la re$edinta Kirkland.

Avea cheie, a§a ca intra incet, nea§teptanduse sa vada pe cineva. Dar inainte de a se indrepta spre camera lui, Kirkland iep din birou. Era fara veston p descul{ p avea intro mana un pahar cu un lichid de culoarea chihlimbarului. Spionul elegant relaxandu-se acasa.

- Presupun ca nu e sangele tau pe camapl, spuse incet Kirkland. Daniel Ip cobori privirea p atunci v3zu petele r o pi-maronii care se intindeau pe fa^a pana nu demult imaculata a camapi sale. -Am facut cateva operapi. A fost destul de inviorator. Kirkland zambi. - C u siguranpi a fost mai interesant decat documentele financiare la care am lucrat eu.

Mi-am zis ca e suficient pentru ziua de azi, ma opresc inainte de a adormi In fotoliu. Vrei s3 mi te alaturi pentru un brandy.7 Sau vrei ceva de mancare?

- Am mancat la o tavernd cu capva membri ai echipei ca sa putem discuta planurile de viitor. N ipe oameni foarte de treaba. Daniel ip lasa palaria pe o masa, simpndu-se epuizat. Dar munca alungase cei mai rai demoni. To tup, n-a$ refoza un pahar cu brandy. Kirkland il conduse in birou p deschise un dulap bine aprovizionat.

Pe cand turna inca un pahar de bran­ dy, observS: - Se pare ca ip extinzi ideea inipala pentru infirmeria de la Casa Zion.7 Ademenirea unui sfdnt 91 - Exista o mare nevoie in acea zona. Un tanar chirurg de la Barr’s 1 $i-a oferit serviciile ca voluntar la Casa Zion cand aie timp. E energic $i competent, a?a ca o sa-i ofer un salariu care sa-i permita sa lucreze acolo cu jumatate de norma. Daniel se a$eza obosit intr-un balansoar $i i$i intinse picioarele.

Fusese o zi lunga. Oare doar azi-dimineapi Jessie Kelham ii respinsese oferta? - Exista o cladire de inchiriat vizavi de adapostul Casa Zion, asa ca o sad pun pe Hyatt s-o obpna pentru infirmerie. Orice spatiu suplimentar poate fi folosit de Casa Zion pentru alte adaposturi. Kirkland zambi §i se a?eza pe fotoliul din fapi lui. -Descoperi avantajele bogapei ji ale avocaplor care i^i executa pe loc ordinele? - Intr-adevSr.

Daniel sorbi din brandy, rezistand dorintei de a-1 da pe gat dintr-o inghiptura. - Una dintre femeile de la adapost e vaduva unui farmacist. Foarte bine informata. E pregatita $i dispusa sa organizeze o farmacie daca voi asigura materialele. - Se pare ca ai avut o zi foarte productiva. Kirkland sorbi din brandy, cu o privire $ireata.

De asta aratai de pares te-a calcat postal ionul? Daniel se stramba. Primul sau impuls fu sa nege cS era ceva in neregula, in afara de oboseala. Dar simpia nevoia sa vorbeascS $i, pentru ca nu voia s5-§i supere sora, Kirkland era singura opdune. -In dimineapi asta, i-am cerut permisiunea lui Lady Kelham sa-i fac curte.

Foarte hotarat. Kirkland rSmase nemi?cat, cu paharul la jumatatea distanfei spre gura. Dupa un moment de tacere, spuse incet; - imi pare rau. Presupun ca nu i-ai cerut asta fara a fi cugetat indelung. Daniel se stramba.

1Prescurtare de la St. Bartholomew's Hospital, cel rhai vechi spital din Europa, infiinpit in 1123 pe langS biserica anglicani St. Barto­ lomeu cel Mare din Londra (n.tr.) 92 Mary Jo Putney - Din contra.

Cand sunt in preajma ei, se pare cS nu pot gandi deloc. Cumnatul lui clipi.

-A m descoperit cS a?a e, avand in vedere ca n-am avut niciodata probleme in a-mi pne firea cand e vorba despre femei. Daniel reu$i sa schifeze un zambet sincer. Cred ca doamna e pedeapsa divina pentru faptul ca n-am putut intelege cum tu §i Laurel v-ap indragostit la prima vedere. Kirkland dadu peste cap tot restul de brandy p mai turna cate o porpe pentru amandoi. -Foarte surprinzator.

Nu te-am invinuit niciodata pentru eft n-ai infeles ce sinpeam. Aveai dreptate c3 eram prea tineri p ca tot ceea ce sim^eam putea fi doar o simpla pasiune trecatoare.

Intamplarea face ca dragostea era adevarata, dar ne-au trebuit zece ani pentru a ne recladi mariajul dupa ce a e$uat. Dragostea la prima vedere e mai degraba o stea cSzatoare, decat o dragoste trainica. Era simplu s3 te gande§ti la Jessie ca la o stea cSzStoare, rapids p stralucitoare p imposibil de prins. - Ea p cu mine suntem mai maturi p poate mai infelepp. A fost lipsitS de echivoc explica ndu-mi de ce nu ne potrivim, p asta nu doar pentru ca nu ne cunoa$tern bine. - E din cauzS cS ea cauta un barbat mai varstnic la fel ca raposatul ei sof?

Daca asta e cauza, poate cS-p va schimba parerea. -N u de asta m-a respins. Daniel se jucS cu paharul, privind cum lumina lumanarii se reflects prin bSutura tare, inchisa la culoare.

Spune cS eu sunt un om bun, iar ea e o femeie imorala p cS, odata ce atraepa de la inceputva trece, ar putea fi un dezastru. Kirkland se incrunta.

- E foarte directs, dar s-ar putea sS aiba dreptate. - Poate cS da. Daniel ip inchise ochii la revenirea durerii. Vrea sa-mi fi acordat mai mult timp inainte de a inchide u§a atat de ferm. Ademenirea utiui sfdnt 93 -Poate ca a crezut ca o amputare rapida e cel mai bun leac.

Daniel pufni. - Metaforele medicale fin de domeniul meu, nu de al tau. II strafulgera un gand. Te-am rugat sa-i cercetezi trecutul. Ai descoperit de ce crede ca e o femeie imorala? - O investigate aprofundata ar cere sa trimit oameni in locurile unde a trait $i n-am avut timp §i nici motive s3 fac asta. Dar frumusefea ei atrage atenfia, a$adar, oricine a cunoscut-o in trecut a barfit inca de cand a sosit in Londra, explica Kirkland.

Ceea ce inseamna zapaceala, exagerari $i minciuni sfruntate care sunt imposibil de eyaluat corect. - Infeleg limitele barfelor, dar spune-mi ce ai auzit, zise Daniel pe un ton lipsit de inflexiuni. Poate ca ma va face sa-i fiu recunoscator ca m-a respins. -C u m vrei, dar nu exista prea multe informafii. Nimeni nu pare sa §tie unde s-a nascut sau care e situafia ei familiala. -Mi-a spus ca tatal ei era vicar. Inteleg c3 asta explica in parte dezgustul ei pentru aceasta ocupafie.

Sprancenele lui Kirkland se arcuira. -A sta e mai mult decat?tie oricine altcineva. Cu toate astea, are sens. Intotdeauna s-a considerat ca vorbe$te corect?i are o buna educate.

A intrat prima data in atenfia publicului ca actrifa in Yorkshire. Era tanara §i lipsita de experienfa, dar infafi$area ei deosebitS i-a adus constant roluri de ingenua. Ca actrifa, a fost finta a numeroase barfe in York. S a spus ca a avut mulfi amanfi, dar numarul acestora e probabil exageTat.

-N u iese fum fara foe? Murmura Daniel.

-Ni§te scantei foarte mici pot fi aruncate astfel incat sa par^ un foe puternic, spuse Kirkland sec. Actrifele pe care le cunosc afirma cS relatarile despre comportamentul lor desfranat sunt foarte exagerate. Actoria este o munca grea $i majoritatea n-au timp sau energie sa se culce cu fiecare mitocan care le considera o prada u$oar3. A$a ca inclina a fi selective.

94 Mary Jo Putney Simpnd cS i se face rau, Daniel se intreba cat de desfranata o fi fost Jessie. -C u m a ajuns de la un teatru din Yorkshire la un mariaj avantajos in Kent? - A avut cel pufin un amant serios, Frederick Kelham.

El a dus-o in vizita la unchiul lui, lordul Kelham. Daniel se incrunta. - E plauzibil ca moftenitorul unei baronii sa-fi duca amanta in vizita la un batran nobil respectabil? -N u prea, fu de acord Kirkland. De?i banuiesc ca s-ar putea intampla.

Se spune ca, atunci cand a vazut ce avere are lordul Kelham, 1-a ademenit sa se insoare cu ea. Exista o teorie cum ca Frederick i-ar fi fost complice in asta, deoarece spunea mereu tuturor ca el?i doamna au continuat sa fie amanp fi ca fiica ei e a lui, fi nu a sopilui ei. Daniel se cutremura. - Urat, daca e adevarat. -C eea ce ar putea sau nu sa fie adevarat.

Lady Kelham a fost un model de buna-cuviinta fi e posibil sa nu cunoascfi barfele. Cei care au cunoscuto in Kent spun ca a fost o gazda binevoitoare f i o sope respectabila care i-a fost devotata sopilui fi fiicei ei. -Afadar, care din ele e adevarata femeie? Cugeta Daniel. Actripi scandaloasa sau sopa si mama decenta si afezata?

- S e poate ca amandoua variantele sa fie adevarate, sublinie Kirkland. Pur fi simplu nu avem suficiente in­ fo rm a l pentru a decide. Adesea, tinerii fac fapte nebunefti inainte de a se afeza la casele lor §i astfel de lucruri sunt privite cu indulgence Ca fi o femeie sa faca acelafi lucru e mai pupn obifnuit fi mai riscant pentru c3 va fi judecata cu mult mai multa asprime. Dar nechibzuin^a nu-i acelafi lucru cu ticalofia. Adevarat, dar Daniel era Inca speriat de unele fap­ te din trecutul lui Jessie. Un subiect controversat, de vreme ce ea refuzase chiar sa se gandeasca la el ca la un posibil sop Ademenirea unui sfdnt 95 -Mupumesc. $tiind mai mult despre trecutul ei m3 face sa injeleg mai u?or de ce crede ca nu ne-am patrivi.

Ce picat ca, dep p ia ca e Intru totul nepotrivita pentru el, asta nu-1 impiedica sa o doreasca. Capitolul 13 -N-o sa mai avem multe zile ca acestea, spuse Mariah In timp ce sorbea din limonada p se uita din pavilionul re?edin{ei Ashton spre pajipea insorita unde Beth p aid copii se jucau ppand de bucurie. In curand vom pleca la Ralston Abbey. Cu toate astea, tu pop ramane in continuare aici, daca vrei. Numai Dumnezeu pie cat de incapatoare e casa asta. Jessie simp ca i se strange inima.

Li placea sa locuiasca sub acelap acoperi? Cu Mariah p cu Julia care devenisera cele mai bune prietene pe care le avusese vreodata. Sa scrie scrisori nu era acelap lucru. -Nu-i nevoie. A fost o vizita minunata.

Dar e timpul s3 ne intoarcem in Kent. Mariah se uita peste un mic teanc de invitapi care i se adusesera mai devreme. Scoase una ca s o studieze mai atent.

-Familia Dunhaven va organiza un bal al recoltei saptamana viitoare, a?a ca ramai pana amnci. Va fi o incheiere placuta a micului sezon. Oricine din inalta societate mai e in ora? O sa fie acolo, a?a ca ne putem lua ramas-bun. Familia Dunhaven e o gazda admirabila. -N u sunt sigura ca ar trebui sa ma due la un bal, spuse Jessie pe jumatate serioasa.

Hotararea mea de a m3 purta cuviincios ar putea disparea?i ma voi face de rupne valsand. - N o sa se sfar?easca lumea daca se va intampla asa ceva. Mariah puse invitapa deoparte pentru a-i raspunde mai tarziu. Dar cum merge cu caut;area unui sop N-ai mai spus prea multe in ultimul timp.

96 Mary ]o Putney -E i bine, am primit propuneri indecente de la capva barbap dornici sa consoleze o vaduvi singuratica. Majoritatea erau insurap. Una a fost de la Sir Harold Truscott. - Nu e el unul dintre vaduvii pe care i-ai luat in consi­ derate ca potential sop Bogat, agreabil p mai in varsta? - Parea o alegere buna, dar vai mie! N-a fost sa fie. Cand mi-a facut propunerea, i-am spus ca m-a$ gandi la o casatorie, dar nu la o aventura clandestina.

Jessie chicoti. A sugerat ca s-ar putea gandi la o casatorie, dar mai intai va trebui sa incerce marfa pentru a fi sigur ce capata.

I-am spus ca nu-mi voi cobori valoarea de piapi oferindu-i mostre gratuite. Totul a fost ingrozitor de meschin. -A i fost tentata sa continui negocierile in speranpi ca obpi o inplegere satisfacatoare? -N u neaparat.

Avea maini lipicioase. Jessie banuta ca ar fi putut sa-1 farmece pe Sir Ha­ rold pentru a o cere de sope, dar de fapt nu voia sa se marite cu el. Nu se putea abpne sa nu-1 compare cu Lord Romayne. Dep Sir Harold era un barbat placut, cu o reputape solida p relapi utile, era plicticos p cu cat il vedea mai des, cu atat mai plicticos devenea. -Su n t surprinsa ca n-ai primit nici macar o oferta, cugeta Mariah. Ai fermecat mulp gentlemeni doar intrand intr-o incapere. - Nu-i pun la socoteala pe cei foarte tineri care mi-au oferit inimile lor p poezii proaste, spuse Jessie.

Au fost p capva din ace?tia. Le pomenesc de recenta mea vaduvie §i-i refuz cu blande^e, dar foarte, foarte ferm. A mai fost o singura oferta, foarte pupn acceptabila, dar n-ar fi funcponat. Mariah ii aruncS lui Jessie o privire vesela. Cine era acceptabil, dar nepotrivit? Jessie ezita. N-ar fi trebuit sa spuna nimic, dar ip dadu seama ca voia sa vorbeasca despre el.

- Lord Romayne mi-a cerut permisiunea sa-mi faca curte. Bineinteles ca am refuzat. Ademetiirea unui sfant 97 -Ce? Mariah se holba la ea.

Ce vrei sa spui cu „bineinteles'? Daniel e un bSrbat atragator, inteligent, fermecator p, ca frate al lui Laurel §i vechi prieten al lui Adam, Randall si Kirkland,, e un om pe care-1 cunoastem, nu un strain nesigur. In a fara de varsta lui, se potrive$te perfect condipilor tale. L-am vSzut la infirmeria de la Casa Zion §i se poartft remarcabil cu copiii. Ar fi un tata vitreg minunat pentru Beth. Are §i un titlu $i cuno^tinte influente pentru ca tu p fiica ta sS ftp in siguran^S, departe de respingatorul Frederick.

Cum ai putut spune nu? Numele lui era Daniel. -A m fost foarte tentati, admise Jessie. Dar nu cred c3 ne-am potrivi. Il plac mult prea mult pentru a-1 impovara cu o sope pe care in curand va regreta ca o are. Mariah ip pjguie buzele. -Am sentimentul ca lucrurile sunt cu mult mai com­ plicate decat lap s3 se infeleaga.

Jessie zambi stramb. -A i dreptate, p ip apreciez tactul de a nu-mi mai pune alte intrebari.

- Pot fi plina de tact cand n-am de ales, spuse Mariah sec. Se pare c3 nu mai e$ti la fel de ingrijorata din cauza nepotului tau ca atunci cand ai sosit in Londra? Jessie incuviinta din cap. -N-am mai auzit nimic de el p acum cred ca am reacponat exagerat la amenintarile lui. Era furios, dar e un om mai degraba comod. Dupa ce a trecut de $ocul inipal de a nu mo$teni titlul, probabil ca p-a dat seama ca va avea o avere frumupca fara responsabilitatea de a administra domeniul. Asta ar trebui sa i se potriveasca manusa, avand in vedere cat de tare ura$te orice ar sem3na cu munca.

-C a mama, bineinteles ca ai reacponat imediat in fata unei posibile amenintari la adresa lui Beth, spuse Mariah cu intelegere. Dar daca primejdia a trecut, nu-i nici o graba sa-p alegi un sot- N-ar trebui sa fie greu sa-p gasepi un barbat care n-are maini lipicioase. 98 Mary Jo Putney Amandoui rasera. Mariah avea dreptate. Acum, ca temerile lui Jessie se potoliseri, nu mai era nici o gra­ bs sa se marite.

Adevflrul e ca mai degraba nu s-ar fi maritat deloc. Privirea i se indrepta spre fiica ei care chicotea cu fata majordomului. Cu toate ca avea indo ieli cu privire la casatorie, i-ar fi plScut sa mai aiba copii. Poate candva. Se dovedi ca balul de la familia Dunhaven era un eveniment care meritase sa fie afteptat.

Dupa ce facu un tur de inceput pentru saluturi, Jessie i$i gasi o pozipe la perete de unde putea s3 se bucure de muzicS?i sa se uite la oaspepi eleganp care se invarteau pe podeaua lustruita. In pnuta ei de doliu, se sim^ea ca un corb la ospap dar chiar daca nu putea dansa, putea sa se distreze. Cu siguranfa ca batutul din picior In ritmul muzicii nu era o incalcare gravS a obiceiurilor doliului. Sala de bal era mai pufin aglomerata decat prima serata a lui Jessie $i domnea o atmosfera relaxata in timp ce oamenii?$i luau rSmas-bun de la prietenii pe care nu-i vor mai vedea pret de cateva luni.

Mariah §i Julia dansau cu sopi lor, §i top patru aratau foarte veseli. Jes­ sie zambi nostalgic, li piicea s5 danseze, dar lui Philip nu, a?a ca trecuse mult prea mult timp de cand participase chiar §i la o serbare campeneasca. Dar anul viitor putea sa se intoarca in Londra $i nu va mai fi in doliu. Mariah ii daduse o invitape deschisS la re^edin^a Ashton, $i Jessie abia a^tepta urmatoarele vizite, in primul rand pentru ca Beth avea nevoie s3 creasca in mijlocul acestei lumi sofisticate. Tocmai voia sa se alature unui grup de femei mai in varsta care luasera in stapanire un colt al salii de bal cand atenpa ii fu atrasa de noii sosip.

Lordul Kirkland §i sopa sa, impreuna cu oaspetele lor, lordul Romayne. Jessie se simp de parca ar fi primit o lovitura in stomac. Nu-1 mai vazuse de la intalnirea lor cu aproape doua s3ptamani in urma fi sperase ca lucrurile sa ramana afa. Ademenirea unui sfant 99 Pentru ca el incfl n-o vazuse, se retrase prin doua up fran{uze§ti spre o terasa care dadea spre vastele gradini Dunhaven. Aerul toamnei timpurii era rScoros, dar ii lini^tea nervii. N-ar fi trebuit sa fie surprinsa s3-l vada pe Lord Romayne cand majoritatea lumii bune din Londra era prezenta In seara asta, dar incerca sa nu se gandeasca la el. Ip puse mainile pe balustrada de lemn gandindu-se la ttmpul petrecut in Londra.

Dep era profund recunoscatoare pentru prietenii pe care p-i facuse, era pregatita sa se intoarca la lini^tea din Kent. Londra ii atenuase du­ rerea pe care i-o provocase moartea lui Philip p acum, c3 nu-p mai facea griji pentru Beth, putea incepe sa-p construiasca noua viapS ca vaduva modesta care n-avea nevoie de un sop Data viitoare cand il va vedea pe lordul Romayne, probabil el va fi casatorit p fericit cu o femeie cu o reputape irepro?abil3. Jessie spera ca sopa lui s3 fie la fel de buna, pentru ca bunatatea conta, iar el merita asta. Tocmai voia sa mearga inapoi in sala de bal, cand uple se deschisera in spatele ei, lasand sa iasa caldura p voiopa in aerul noppi. Inainte de a apuca sa se intoarca, o mana mare de barbat ii prinse degetele inm&nu?ate ale mainii drepte, exact acolo unde stateau pe balustra­ da terasei. Incerca sa-p elibereze mana, dar barbatul i-o pnea pntuita de balustrada.

Gandindu-se ca era un alt derbedeu care voia sa consoleze o sarmanS vaduva, se intoarse - p fu ingrozita sa dea cu ochii de Frederick Kelham. FurioasS, ip elibera mana cu o smucitura puternica, mulpimind man up lor care o scuteau de atingerea degetelor lor goale. -C um indraznesti?! Pleaca de langa mine! El se dadu un pas inapoi, ridicandu-p mainile impaciuitoT.

-N-o lua a$a, Jessie! Vreau do'ar sa-p vorbesc intre patru ochi. Frederick era un barbat aratos p destul de fermecator cand ii zambea a§a cum o facea acum. Avea ochi alba$tri 100 Mary Jo Putney?i parul de culoarea caramelului al familiei KelKam $i arSta ca o versiune tanSra a lui Philip. Mai mult decat orice, arSta rational in seara asta.

Poate cS voia sS-$i ceara scuze pentru ie$irea scandaloasa de cand aflase ca nu era mo$tenitorul titlului. - Foarte bine, spuse ea prudentS. Voiai sa-mi spui ca te-ai impacat cu conditiile testamentului lui Philip?

I$i stranse buzele inainte de a raspunde: -Acum ca am avut timp, m-am gandit la o rezolvare perfecta. Ea se incrunta.

-Nu-i nimic de rezolvat. Situafia e destul de clara $i cred ca Philip a tratat-o foarte corect. -M i s-a furat mo§tenirea! Izbucni Frederick. Nimeni nu $tia ca titlul a venit printro blestemata de baronie prin ordonan^a?i nu era nevoie sS fie adusa in discupe!

Beth era oricum mo?tenitoare si n-ar fi dus lipsa titlului de Lady Kelham. Asadar, lui Frederick nu-i trecuse furia. - Poate ca nu, dar Philip a fost foarte fericit c3 era molten itoarea lui, spuse Jessie pe un ton glacial. -Acolo unde e, unchiului meu nu-i mai pasa, re­ plica Frederick. Dar dupa cum am spus, am o solupe. MaritS-te cu mine, Jessie! Apoi, vom putea fi o familie la Kelham Hall.

- Ea il fixa cu privirea, §ocata. -A i innebunit? Nu m-a§ mSrita niciodata cu tine dupa tot ce-ai facut! - Nu m-am comportat intotdeauna bine, Jessie, spu­ se el, afpand un zambet de baiepl care-p cere scuze p care nu-1 prindea deloc. Dar candva voiai sa te marip cu mine p am petrecut grozav impreuna. Nu-i nimeni ca tine, p am fost nebun ca te-am lasat sa pleci. Jessie stranse din buze auzind descrierea nesincera a felului in care se sfarpse legatura lor.

-Su n t onorata de atenpa dumneavoastra, domnule, spuse ea cu un deplin sarcasm, dar trebuie sa va refuz pentru ca mi-e teama ca nu ne potrivim. Ademenirea unui sfant 101 Nu sunt sigura nici ca ar fi legal, de vreme ce e$ti nepotul lui Philip. El nu pnu cont de asta. -N u suntem rude de sange, a?a ca nu exists nici o opreli?te. §i gande$te-te la avantaje, Jessie!

Ignorandu-i tresSrirea, ii lua barbia in manS $i adauga ragupt: E§ti o femeie pasionald, Jessie, $i ai nevoie de un barbat. $tiu cum sa te fac fericita, ei? Revoltata, ea se retrase astfel incat sa n-o poata atinge. - De ce dTacu sa ma pun eu $i fiica mea sub controlul tau.? Kelham Hall $i titlul ii aparpn lui Beth $i casStoria mea nu schimba asta, Frederick!

Ai mo^tenit o avere considerabila $i nu trebuie sS-p faci griji legate de administrarea domeniului sau de statul in Parlament sau de orice alta responsabilitate plictisitoare care vine odata cu titlul. A$a ca bucurS-te de via^a ta p lasa-ne pe noi in pace!

Fafa lui arStoasS se schimonosi. - Blestematul meu de unchi mi-a blocat averea intr-un fond, a§a cS traiesc dintro alocape trimestriala ca un blestemat de sSrantoc! Sunt Kelham de la Kelham Hall?i merit mai mult! Ea simp un nod in stomac cand el ip dadu la iveala slabiciunea p lacomia. Aceste trasaturi nu fusesera vizibile atunci cand se cunoscuserft prima data. Fusese prea tanara p necugetata sa vada dincolo de fa?ada lui amuzanta. Pe cand se retragea spre capatul terasei, avu nipe viziuni groaznice despre ce ar fi insemnat sa fie sopa lui.

Ar fi preluat Kelham Hall p ar fi invitat cohortele lui de prieteni bepvi p iubitori de jocuri de noroc. Ar fi g3sit moduri de a fura bani de pe domeniu, nepasandud daca distrugea ceea ce generapi intregi cladisera. $i cu siguranpi ca p-ar fi continuat acpunea de a o de­ clare pe Beth fiica lui nelegitimS, mai degraba decat nao^tenitoarea legitims a lui Philip, astfel incat titlul sa-i revina lui. 102 Mary jo Putney Cu vocea din noil linguptoare, o urm5 pnandu-se stanjenitor de aproape de ea. - E§ti o fata depeapta, Jessie. Daca stai s3 te gande$ti, o s3 vezi ce plan minunat e asta. O sa domnim impreuna la Kelham $i o sa ai un barbat adevSrat in pat.

Philip era un batranel cumsecade, dar nu pop pretinde ca era prea iub&rep Spaima ei se transforma rapid in furie. - Pore bicisnic §i vrednic de dispref ce e?ti!

Philip era de o suta de ori mai barbat decat tine, atat in pat, cat p in afara lui! Frederick rase.

-Intotdeauna mi-a placut mintea ta, Jess. De-aia ai fost a$a o amanta grozava. Dar retrage-p ghearele p accepta inevitabilul, pentru ca, dacS nu te marip cu mine, o sS regrep.

- S a putrezepi in iad, Frederick! Spuse ea pe o voce joasa, primejdioasa. N-o sa ma marit niciodata cu tine. Sa nu te apropii de noi p sa nu mai pui niciodata piciorul la Kelham Hall!

Am prieteni puternici p nu voi ezita sa le cer ajutorul daca vei incerca sa ne faci necazuri. - Cat timp vor mai fi prietenii t5i daca vor afla adevarul despre tine.7 pufni el. Ca ai fost o tarfa p ca Beth e fiica mea. Oricine ne vede impreuna recunoa§te adevarul. Imi seamana $i s-a nascut la aproape noua luni dupa ce tu §i cu mine ne-am desparpt. Am facut toate pregatirile sa intentez proces pentru a ca§tiga custodia plodului.

Deja am vorbit cu un judecator $i a spus ca nu va fi greu sa fiu declarat tutorele ei legal. Vocea ii cobori pana la un §uierat. Accepta propunerea mea generoasa, Jessie, sau o sa te ruinez $i o sa-p iau / fiica. Ea incerca sa il ocoleasca $i sa scape, dar el o in§faca intro imbrap^are puternica. - La naiba, p-am dus dorul, §opti el inainte ca gura lui s o zdrobeasca pe a ei, limba fierbinte $i umeda incerc§nd sa intre format printre buzele ei. Ademenirea unui sfant 103 Revoltata, ea reu$i sa-$i intoarca capul, dar el rase din nou.

Prinzandu-i mana stangft, i-o apSsS pe erecpa lui tare. - Ip aduci aminte cat de mult ip placea asta? Arata-mi din nou! Furioasa, i$i ldsa mana mai jos $i il apuca de testicule, strangand cu toata puterea. Frederick scoase un ppat chinuit $i c3zu in spate spre balustrada. Ea o lua la fuga pe langa el sa scape, dar nu putu sa nu auda cuvintele lui furioase. -Catea ce e$ti!

Tu $i plodul tau o sa plati^i pentru asta! Inainte ca el sa mai poata spune ceva, Jessie navali pe up in sala de bal. Rasetele p muzica se auzeau cu putere ca ji cum cazuse intr-un univers diferit si mai fericit. Inchise uple in spatele ei p se rezema de ele pentru o clipa, aplecandu-p capul ca pentru a-p reprima nevoia de a vomita.

Trebuia sa-p revina inainte sa observe cine* va ca ar3ta ca o nebuna. „ RelaxeazS-p expresia! Inceteaza sa gafai ca un iepure speriat!“ Cand inima incepu s5-i bata intr-un ritm mai normal, se blestema pentru ca inrautapse o situate deja neplacuta.

Sa creada ca Frederick acceptase mo$tenirea lui Beth fusese nechibzuit din partea ei. Lui ii pasa doar de el insup, p se temea ca doTinp de razbunare ar fi putut sa-i infranga lenevia naturals.

Ar fi oare capabil sa convinga un tribunal ca era tatal lui Beth p ca ar trebui sa fie tutorele ei? Markus Harkin nu credea asta, dar nici nu spusese ca era imposibil. Doamne, Dumnezeule, cat de mult ar supraviepri Beth daca ajungea in mainile lui Frederick?

Jessie ar fi vrut sa-p ia fiica p sa fuga atat de departe p de repede, incat sS nu le gSseascS nimeni niciodata, dar Marcus avusese dreptate in legatura cu pericolele unei astfel de acpuni. Jessie trebuia sa continue cu planurile ei de a se marita cu un barbat cu putere p influenza care s-o protejeze pe Beth. Ar putea oare sa-1 convinga pe Sir Harold Truscott ca are nevoie de o sope ca ea?

104 >Mary Jo Putney O sa se gandeasca la asta mai tarziu cand n o sa mai fie atat de suparata. I?i ridica privirea $i i$i netezi fustele, apoi se indeparta de u$ile franpize$ti. Trebuia sa dispara inainte ca Frederick sa se intoarca in sala de bal. Oare se va supara familia Ashton dac3 ii va ruga ca vizitiul lor s o duca acasa? S-ar a$eza Iini§tita in trasura pana cand prietenii ei vor fi gata de plecare. Privirea ei nelini?tita cerceta incaperea - $i se opri cand ajunse la silueta inalta, irezistibila a lordului Romayne. Capitolul 14 Lui Jessie i se taie rasuflarea cand lordul Romayne se intoarse?i li se intalnira privirile.

Dupa cum observase Mariah, sfantul doctor Herbert se potrivea perfect cerin^elor ei, in afara de varsta,?i asta cu greu s-ar putea spune ca era vina lui. De dragul lui Beth, ar trece cu vederea peste tendinfele lui cucernice $i peste pericolele la care se expunea daca afla mai multe despre ea. Ochii lui se ingustara in timp ce se uitau unul la altul cu o intensitate care vibra prin toata sala de bal. Nu parea incantat sa o vada, dar nici disprepiitor.

Lush Lovelife Rapidshare Free. Ea se simpse atrasa de el inca de la inceput $i infelese dintrodata ca tocmai din cauza acestei atractii il respinsese, pentru ca intotdeauna daduse gre? Cu barbapi care-i starneau pasiunea. Dar acum era mai in varsta $i mai inpeleapta, iar el era foarte diferit de barbapi care o facusera sa sufere in trecut. Semana mai mult cu Philip decat cu Frederick.

In afara de faptul ca era lord de drept, era prieten cu familiile Kirkland, Ashton §i Randall, top barbap putemici care ar putea-o ajuta s o protejeze pe Beth daca era necesar. Venise momentul sa ri$te tot. Cu mainile tremurand, incepu sa traverseze sala de bal, ocolindu-i pe dansatorii care se roteau. El o privea cu o expresie deta^ata p impasibila pe fafS, doar cu ochii plini de curiozTtate.

Ademenirea unui sfant 105 $i de ingrijorare, banuia ea. Nu-l putea invinovap pentm asta. Se opri destul de aproape, cu inima bubuindu-i in piept. - Lord Ftomayne. Ip umezi buzele uscate. A$ putea s3 va vorbesc?

Intre patru ochi? El se incrunta, dar spuse politicos: -C u m doriti, Lady Kelham. Cred ca exista ni§te camere mai lini$tite incolo, pe acest eoridor. - Mulpimesc.!l lua de brat il simp cum se-nfioara. Sau poate ca era propria ei reactie cand il atinsese. A doua u$a pe eoridor era deschisa dezvaluind un salona? Jessie fu recunoscatoare ca majoritatea oaspeplor dansau sau devorau bufetul din sufragerie, a$a ca incaperea le statea la dispozipe.

Lordul Romayne se desprinse p se intoarse spre ea. Fata sa impasibila nu exprima nimic din cSldura pe care o vazuse in anterioarele ocazii. - Cum va pot fi de fobs, Lady Kelham? E greu de spus. Ii refuzase oferta de a o curta $i el respinsese ideea unei aventuri, cu toate acestea motivul ambelor oferte mocnea intre ei, nebunesc §i presant. - Avep vreo indispozipe pentru care ati dori un sfat? -N im ic de felul acesta, raspunse ea.

E cu totul altceva. §i avea sa fie mult mai dificil decat se a$teptase ea. Nervoasa, i?i duse mana spre par, lasand o?uvita inchisa la culoare p lucioasa sa-i cada libera de-a lungul gatului. Era farS intentie, dar fu incantata sa vada cum privirea lui se pironi pe acea 5 uvita nedomolita de par. Asta ar putea sa mearga, doar daca o dorea suficient de mult pentru a depap toate motivele pentru care ar trebui s3 fugft in directia opusa.

- Vreau sa invoc dreptul unei femei de a se razgandi. Incepu sa se plimbe prin incapere cu pa^i mici p tensionap. Acum doua saptamani, v-ap exprimat interesul de a ma curta. Am refuzat, spunand c$ nu credeam ca ne-am fi potrivit. - Eram acolo, spuse el sec. Imi amintesc. Am considerat ca ati expus foarte detaliat ceea ce ne deosebefte.

Ce v-a facut sa va razgandip? 106 Mary Jo Putney Ea zambi stramb. - Mintea incerca sa fie inpdeapta, dar inima a silit-o sa tac5. M-am gandit la dumneavoastra de cand ne-am intalnit.

A$ fi profund onorata daca mi-ap face curce si, daca mi-ap cere mana, jur ca a? Face tot ce-mi sta in putinpl sa fiu genul de sotie pe care-1 dorip p de care avep nevoie.

Cuvintele ei tl tulburara vizibil, dar spuse rece: - Poate ca ar trebui sa ramanem la supremapa minpi asupra inimii. Nu ne cunoa$tem aproape deloc p ce cunoapem nu sugereaza ca o casatorie ar fi in^eleapta. -N-am fost niciodata prea in^eleapta, spuse ea pe un ton glumep Cu exceppa alegerii raposatului meu sop Philip. Casatoria cu el a fost cel mai inpdept lucru pe care 1-am facut.

Cred ca mariajul cu dumneavoastra ar fi la fel de infelept. - Dar pentru mine ar fi intelept sa ma casatoresc cu dumneavoastra?

Gura i se stramba. Asta a fost obiecpunea dumneavoastra anterioara.

- Partea asta nu s-a schimbat, spuse ea sincer. Dar ap avut dreptate ca ar trebui sa ne cunoa§tem mai bine, pe-ndelete. -A$a incat sa ne putem rani mai tare? Intreba el pe un ton iritat.

Ea trase adanc aer in piept. Insup faptul ca ne putem rani reciproc nu e oare un semn ca pnem unul la altul? Dar nu e un semn foarte incurajator. Deznadajduita, se intreba daca nu cumva ip distrusese orice $ans3 de a fi cu el. Trebuia sa-p joace ultima carte. - Exista un singur lucru pe care fSra discupe il avem in comun p e puternic p foarte real. Se apropie de el.

Cand era la doar un pas d istan t, se opri p ip ridica mana, ezitand. - Banuiesc ca dorinfa e motivul pentru care pana acum doar ne-am infepat reciproc. Degetele ei ii atinsera pomepi p ratacira prin^parul lui blond, in vreme ce el statea in^epenit. Oase puternice Ademenirea unui sfdnt 107 $i ochi de un cenu$iu intens compuneau o fa pi aratoasS unde ridurile seriozitatii erau compensate de cele ale amuzamentului. Daca pe fa{a unui bfirbat se putea citi caracterul lui, atunci acest barbat era puternic, inteligent §i bland.

- Daniel, §opti ea §i mana ei II lua de ceafa tragandu-1 in jos pentru un sarut tandru, explorator. Cand o sarutase prima data, fusesera foe $i frustrare?i ii adusesera pe amandoi aproape de nebunie. Acum ea ii oferea blande^e $i promisiuni, latura ei mai buna. Se apropie pana cand sanii i se lipira de pieptul lui. Avea un corp minunat, puternic, unui pe care dorea sa-1 cerceteze. Dar mai intai trebuia sa-1 convinga.

El scoase un sunet inabu§it $i-§i puse un brat; pe spatele ei, iar celslalt in jurul taliei. O pnu strans Ianga el ca $i cum el ar fi fost pe moarte, $i ea era apa vie. - Mi-ai inundat simparile §i min tea! Buzele i se deschisera §i sarutul se adanci. Dupa un val de u$urare care-i inmuie picioarele, ea se abandons imbraprii lor, bucurandu-se de forpi, de caldura?i de fiinpi fara seaman care nu era nici doctor, nici lord, ci pur $i simplu Daniel. Ii placea sS simta cum ii bate inima $i mangaierea lenta a mainii lui pe $old. De ce ii rezistase cand era limpede c3 era a$a cum trebuia sa fie?

Intrebarea disparu pe mSsura ce §i ea i$i lasa simprile $i mintea invadate de el. Ar fi vrut ca aceasta imbrSp^are sa dureze vesnic.

- Sfinte Dumnezeule! Exclamapa 5 0 cats a unei femei fu pentru Jessie ca o scufundare in apa rece ca gheapi. Doamne, Dumnezeule, cum au putut uita unde se aflau? Se smulse de lSnga Daniel §i se intoarse spre u$a.

O femeie feapana, cu parul alb?i cu o expresie de indignare rautadoasS ii privea printr-o lornieta batuta in diamante. - Ea nu e mai buna decat ar trebui sa fie, scuipft femeia, dar m-a$ fi a$teptat la ceva mai bun din partea dumitale, Lord Romayne. Privirea ei disprepjitoare 108 Mary Jo Putney se opri asupra lui Jessie. Dep barbapi sunt atat de slabi. O pradft u?oara pentru femei stricate. Se adunasera p alp oaspep in spatele femeii p priveau cu expresii uimite p dezgustate.

Doamne, Dumnezeule, iata-1 p pe Frederick cu un ranjet malipos pe fa$! Cu siguran^a ca apepta ruinarea definitiva a lui Jessie p o acordare lejera a custodiei, pentru ca mama lui Beth era o tarfa. Gandul insuflep creierul impietrit al lui Jessie. -Im i pare atat de rau! Spuse ea cu o voce intretaiata. N-am vrut s3 ofensam pe nimeni. Dar eu p Lord Romayne am uitat de noi pentru ca tocmai am convenit sa ne casatorim.

Daniel se uita la Jessie, intrebandu-se daca auzise bine. Ea ip ridica privirea spre el, o rugaminte disperata in ochii fascinanp. Ceea ce se intampla cu ea nu era obpnuit. Asta trebuia clarificat, dar nu in public. O lua pe dupa umeri. -Intr-adevar va datoram tuturor scuze.

Logodna noastra e o atat de nea?teptat3 bucurie. Facu tot ce ii statu in putert ca vocea sa nu-i tradeze vreo farama de sarcasm. Kirkland aparu in spatele mulpmii, croindu-p drum spre ei. Laurel se afla la brapil sau, aratand complet uimita. Amandoi intrara in incapere, p Kirkland ii intinse mana lui Daniel.

- Felicitari! Inca de cand rni-ai vorbit despre Lady Kelham, am sperat sa ai succes. Ii arunca lui Jessie o privire ironica, dar nu aspra. Laurel inainta p o saruta u?or pe Jessie. -Su n t atat de bucuroasa ca vom fi surori, Jessie, spuse ea cu caldura. Ca intotdeauna, prezenpa ei raspandea pace. Cu acceptarea logodnei de catre familie, atmosfera se schimba de la acuzare la cele mai bune urari.

Daniel suporta atat cat putu, inainte de a spune: Ademenirea unui sfant 109 -V a rugam sa ne scuzap. O voi lua pe Lady Kelham la o plimbare prin gradina dumneavoastra, Lady Dunhaven. Avem multe de discutat. Jessie arata ingrijoratfi $i pe buna dreptate, dar i§i flutura genele a$a cum se cuvenea. - C e idee minunata, dragul meu! Gradinile arata atat de romantic. Fara indoiala ca putea juca teatru.

Cum dracu’ sa poata afla el adevarul de la ea? Asta presupunand ca exista un adevar de aflat. Laurel i?i scoase §alul de ca$mir moale, in nuance bogate de auriu si ro§u-inchis, $i i-1 oferi lui Jessie. Afara e racoare?i nu vreau ca mireasa fratelui meu sa se imbolnaveasca.

Jessie accepts $alul, cu o expresie surprinsa. -Mulpimesc foarte mult.

Abia a?tept sa ne cunoa$tem mai bine, Lady Kirkland. Zambi cu caldura; apoi ea $i Kirkland ie?ira din camera. Daniel puse $alul pe umerii lui Jessie cu atenpa cuvenitS. Modelul bogat?i culorile contrastau dramatic cu rochia ei neagr9 de doliu. Apoi o lua hotarat de bra{ $i o conduse afara din salon $i in jos pe scSri, in noapte. Aerul rece era inviorator.

In timp ce mergeau pe aleea din cochilii de scoici care ducea in gradina, Daniel ii elibera brap.il. Cand ea se uita spre el cu o privire intrebatoare, el ii explica: - Poate ca asta e cea mai importanta discupe din viafa mea §i e important sa incerc sa fiu rational. Cand te ating, imi pierd rapunea. - La fel simt $i eu, $i cerul $tie ca trebuie sa fim raponali! Se uita inapoi spre casa, unde luminile straluceau din multe ferestre p se puteau zSri siluete care se uitau afara.

Ma intreb cap oameni ne privesc. -Oricine poate gasi o fereastra convenabila, imi inchipui. Vom fi subiect de barfa pentru cel pupn o zi, poate chiar doua, spuse el cinic.

Cu siguranpi Lady Dunhaven e incantata de savoarea pe care am adaugat-o balului ei. 110 Mary Jo Putney Jessie ofta. -A$ fi preferat sS nu fi fost un oaspete atat de interesant. O arcada de piatra dadea in gradinile principale.

Luna in crepere arunca suficienta lumina ca sa u§ureze mersul pe aleile din cochilii de scoici de culoare deschisa. Miresmele ameptoare, u?or trecute, ale florilor tarzii p ale tufelor nu puteau estompa inocenta in$elatoare a parfumului delicat de violete al lui Jessie. Mintea ii spunea lui Daniel ca ar trebui sa piece p a doua zi de dimineata sa dezminta a$a-zisa lor logodna, dar inima - p alte papi ale trupului sSu - nu erau convinse.

- In intuneric, e mai u$or s3 spui adevarul, zise el, in timp ce mergeau pe langa straturile de flori. Vrei sa-mi explici despre ce a fost vorba? Nu cred ca incercai s3 ma atragi intr-o casatorie, dep, daca asta ip era intenpa, nu vei reup. Sunt dispus sa fiu lipsit de eleganpk p sa te las balta, daca nu vom putea ajunge la o in^elegere. - Imi place cS n-o sa fii prizonierul apeptarilor societapi, spuse ea pe un ton serios. Intotdeauna am fost de parere ca e o nebunie ca doi oameni sa fie impinp cu fopa s3 se casatoreasca daca sunt surprinp intr-o situape compromipltoare.

Dep vaduvS fiind, nu poate fi vorba de a§a ceva aici. Reputapa dumitale e suficient de buna pentru a fi iertat daca anunp ca nu suntem logodip, iar eu voi fi considerata personajul negativ al piesei. - Pentru ca e§ti o femeie imorala?

Jessie ridica din umeri p o coti, cochiliile de scoici scapaind u$or sub pantofii ei de seara. Nici macar n o cunosc pe doamna care m-a acuzat, totup era sigura ce fel de femeie sunt eu. - Trebuie sa $tiu exact cat de imorala epi, Jessie. Asta presupunand ca a?a epi. Pana acum, asta e doar o vorba in vant.

Ciudat cum de putea vorbi atat de direct cu ea. Era acesta un aspect al atracpei fizice dintre ei sau ceva complet diferit? Ademetiirea unui sfatit 111 -Avem nevoie de timp sa ne cunoa$tem unul pe altul.

Vreau s5 §tiu adevarul despre dumneata, la fel cum dumneata trebuie sa-1 §tii despre mine. Mai facura capva pa$i pana ca ea sS spuna calm: - Exista lucruri pe care nu le voi discuta, dar jur ca nu voi minp. Cu ce vrei sa incep? Aflandu-i trecutul, putea sa inlature cumva ceva din aura ei ispititoare de mister, se gandi el, permitand rapunii sa revina. - De unde e$ti?

- C a §i dumneata, sunt din partea de vest a pirii. Am fost in Bristol, deci, daca ip par cunoscuta, iata de ce. I$i ridica privirea spre el - fapi ei de forma inimii, alba ca filde§ul in lumina lunii. N-am locuit in Kent pana cand nu nvam maritat cu Philip, iar pe atunci tu terminasei de mult Academia Westerfield. El dadu din cap vSzand ca banuielile ii erau confirmate.

-C um e cu familia dumitale? Ai spus ca tatal dumitale era vicar. - Da, spuse ea fara tragere de inima. In afara de Phi­ lip, e?ti singura persoana c3reia i-am spus.

Ma intreb de ce am facuto. Incerc sa nu ma gandesc la tatal meu.

-Oamenii sunt inclinap sa-mi vorbeasca, raspunse el. Are legatura cu ambele mele vocapi, banuiesc. - Cred ca are mai mult de-a face cu persoana dumitale, decat cu faptul ca e?ti cleric hirotonisit. Tatal meu a fost venerat pentru pietatea sa publica, dar nu puteai gasi un reprezentant al bisericii mai meschin $i mai in­ tolerant, spuse ea direct. Te facea sa-ti pierzi credin^a in Dumnezeu.

Mama a murit cand eram mica. Mi-o amintesc foarte pupn, dar tata imi spunea adesea cat de mult ii seman si ca asta era dovada naturii mele imorale.

El se infiora auzind durerea vie din vocea ei. - Nu-i de mirare ca dispreppejjti vicarii. Majoritatea nu sunt ca el. -N u pot fi, pentru ca altfel n-ar mai pune nimeni piciorul intr-o biserica. 112 Mary Jo Putney - Ai fugit?i te-ai facut actrita ca sa pleci de langa el?

Ea ezita si el banui ca se gandea cat de mult sS-i spuna. - N-a fost un drum direct.

Am fugit de acas3 sS ma marit cu omul pe care-1 iubeam. A$adar, Philip nu fusese primul ei sop - $i a fost mai bine decat sub acoperi$ul tatalui tSu? - Nu neaparat.

Eram bucuroasa sa stau departe de tatal meu, dar casatoria a fost o mare gre$eala. Eram mult prea tanara $i ne^tiutoare. Se apleca $i culese o floare deschisa la culoare de langa alee, rasucind u$or tulpina. Soprl meu era tanar $i.

Nu era ne$tiutor. Dupa moartea lui, am ramas fSra nici tin ban?i a trebuit sa gasesc un mod de a m3 intrepne. In disperare de cauza, am intrat in Teatrul Regal din York §i am cerut sa m3 angajeze. Datorita infap§arii mele, am fost angajata $i mi s-au dat roluri mici, in special cele care-mi aratau picioarele. Privirea lui Daniel cobori fara sa vrea spre picioarele ei, care erau complet acoperite de valuri grele de fesatura neagra. Dar banuia ca erau perfecte, la fel ca $i restul persoanei ei. -Sunt sigur c3 ai fost potrivita pentru activitatea teatrului $i ca ai primit genul de cereri pe care in mod normal le prime?te o actrita.

Dar am fost norocoasa pentru ca proprietarul teatrului m-a luat sub obladuirea lui. Daniel i§i stranse buzele. Ei bine, dorise adevarul. - De fapt, nu tntelegi.

Aleea se deschidea intr-un scuar imprejmuit cu gard viu, cu o fantana arteziana in mijloc. Jessie se a§ezS pe una dintre band, cu fa^a spre fantana, fustele alunecand elegant in jurul gleznelor. - Proprietarul prefera barbapi femeilor. Era un se­ cret $tiut de top oamenii din teatru, dar, dupa cum $tii, o astfel de comportare e contrara legilor. -U n delict care conduce la spanzuratoare, spuse Daniel a$ezandu-se langa ea pe cat de departe ii permitea banca. Ademenirea unui sfant 113 Intunericul era propice pentru rostirea adev&rurilor $i, paradoxal, il facea sa fie $i mai con$tient de prezenfa ei ameptoare.

- De§i, din fericire, rar se apeleaza la a$a ceva. A$a ca s-a lSudat ca-i e$ti amanta pentru a-$i ascunde adevaratele preferinte. -E ra bun §i amuzant, a$a c4 aranjamentul a functio­ nal: bine o vreme. Intunericul poate c3 incuraja adevarul, dar exista $i o intimitate periculoasa in aerul nocturn.

Fara a o putea vedea bine, deveni extrem de co n se n t de parfumul ei, de intensitatea vocii ei joase. -C e s-a intamplat apoi?

-L-am cunoscut pe Frederick Kelham la teatru, spuse ea pe un ton lipsit de inflexiuni. Era un tanar gentle­ man fermecator, aratos, proprietarul unui conac langa York, mostenitorul unei baronii?i parea ca ma iubeste la nebunie. Eu voiam foarte mult ca un barbat sa ma iubeasca nebune$te. -A$a cS ai devenit amanta lui. Vocea lui Daniel era calma, farS s-o acuze. -Mi-a cerut sa ma marit cu el, iar eu am acceptat.

Vocea ei eTa plina de amaradune. Eram mai matura, ar fi trebuit sa fiu mai inteleapta, dar, din nou, pasiunea mi-a tulburat mingle. Eram logodip p eram vaduva, nu o tanara fecioara. M-am comportat. - Deci, n-ai mai apeptat casatoria.

N-a fost groaznic de imoral. - A fost imoral de stupid!

A spus ca o sa ma duca sa-1 cunosc pe unchiul lui. Credeam ca Frederick voia binecuvantarea lui Philip pentru casatoria noastra. In loc de asta. Vocea i se ineca. Ar fi vrut s o ia In braje sa-i aline durerea, dar asta ar fi sfaramat fragila lui stapanire de sine.

Se hotad sa-i ia mana, incalzindu-i degetele reci in stransoarea lui. - A facut Frederick ceva de neiertat? Cu o voce joasa, incordata, Jessie $opti: - Mi-a poruncit sa-1 seduc pe Philip. 114 Mary ]o Putney capitolul 15 Daniel se uita spre capul plecat al lui Jessie, ingrozit ca fusese tratatS ca o tarfa de cStre un barbat in care avea incredere $i cu care voia sa se marite. - De ce p-a cerut sa faci a$a ceva? -Spera ca unchiul lui sa-i mareasca alocapa, spuse ea sfarpta. Frederick era extravagant, iar venitul pe care i-1 oferea domeniul lui $i modesta alocape trimestriala din partea lui Philip nu-i erau de ajuns.

Mi-am dat seama ca nu dorise niciodata cu adevarat sa se insoare cu mine. Voia doar sS ma foloseascS pentru a obpne mai mulp bani de la unchiul lui. Daniel scutura din cap. - Frederick pare incredibil de prost.

Lordul Kelham avea reputapa de barbat onorabil. Cu siguranpi ca ar fi fost ingrozit daca logodnica nepotului sau ar fi incercat sa-1 seducfl. - Frederick suspnea ca nici un barbat nu-mi poate rezista, a$a ca eTa sigur ca voi reu$i. II stranse mai puternic de mana pe Daniel. Gandea destul de confuz, dar cred ca planuia sa spuna c3 eram o femeie imorala, necredincioasa, in speranpi c3 unchiul lui il va plati sa puna capat logodnei sau ma va cumpara pe mine ca sa-1 parasesc sau ceva de genul acesta. Nu-1 cunopea deloc pe Philip. -C e i lipsip de integritate nu-i in^eleg de obicei pe cei care o au, observa Daniel.

Evident ca planul sau n-a reupt. -A m fost ingrozita cand Frederick mi-a spus ce voia sa fac. Philip era atat de cumsecade $i de respectabil $i ma primise ca pe viitoarea sa nepoata, chiar daca eram o actripa fara vreo educate. Era un gentleman, iar Fre­ derick era un codoj. - Ai pus capat logodnei atunci?

Ea incuviinpi tacut. -I-am spus ca mi-e sila de el §i am fugit. Philip m-a gasit suspinand in gradina. De fapt, una asemanatoare cu asta. Ciudat cum evolueaza viafa. Ademenirea unui sfant 115 - I-ai spus ce planuia Frederick? -A m fost tentata, dar.

Philip i$i iubea nepotul aproape ca pe un fiu. Norn vrut sa $tie cat de rau putea sa fie Frederick. Presupunand c3 m-ar fi crezut, de$i putea sa n o fi facut, pentru ca eram doar o femeie imorala. Degetele ei se incle$tar3 pe mana lui Daniel. A$a c3 am spus doar ca Frederick ajunsese sa creada ca nu ne potrivim $i c3 eu il eliberasem de logodna noastra pentru ca $tiam ca avea dreptate, dar binemfeles ca eram trista. A fost cea mai buna explicate pe care am pututo oferi pe moment. Fusese in^eleapta ca nu-1 ponegrise pe Frederick in fa^a unchiului s3u.

I$i daduse oare seama ca purtarea ei demna il va impresiona pe un barbat ca Philip Kelham? - A$adar, Philip te-a consolat §i s-a dovedit adevarat ca nici un barbat nu-p putea rezista. I$i ridica brusc capul.

-Crezi ca am planuit asta? Intreba ea cu o voce manioasa.

- Nu, de§i poate cd e inca o dovada a puterii magice pe care o ai asupra barbaplor, spuse el sec. Dar din ce-am auzit despre Frederick Kelham, e u$or sa crezi ca a fost $i prost, §i lacom. $tiai ca el colinda prin toata Londra spunand ca el e tatal fiicei tale p adev3ratul mo^tenitor al baroniei? Jessie scoase un sunet asemanator unui $uierat. - A pretins asta inca de cand s-a citit testamentul lui Philip.

A fost oaspetele acestui bal $i, mai devreme in seara asta, m-a incoltit pe terasa §i mi-a spus c3 dac3 nu ma m3rit cu el, o sa intenteze un proces ca sa fie declarat tatal lui Beth §i tutorele ei. Vocea i se franse. Vrea sa o ia pe Beth de langa mine!

Daniel scoase un fluierat u§or. - Cred ca acum inpdeg cu mult mai bine intamplarile din seara asta. De aceea m-ai c3utat §i m-ai rugat sa reincep sa-p fac curte? - Da, $opti ea.

Sper ca nu m3 ur3§ti. Am venit la Londra sa-mi caut un sot care s'° iubeasca pe Beth 116 Mary Jo Putney ca p cum ar fi a lui p care are puterea de a o proteja de Frederick. -$i, desigur, s& te protejeze p pe tine? - Beth conteaza cu mult mai mult. Ea e bucuria viepi mele, la fel cum a fost p a lui Philip. Face orice s-o protejez. -Inclusiv s5 te rnSrip cu un bSrbat la care sa nu pi?

Spuse Daniel sec. AceastS conversape ii solicita la maxi­ mum ingaduinpi p intelegerea. - Bineinteles cS trebuie sa fie un barbat la care sa pn p unul care sa pnS la Beth, dar voiam un s o tcare sa fie mai in varsta p mai intelept. Mai pupn inclinat spre furie p gelozie, spuse ea pe un ton trist. Experien^ele mele cu barbatii mai tineri n-au fost placute. Lata de ce inainte nu te-am avut in vedere. - Dar in seara asta ai fost suficient de disperata ca s5 te razgandepi.

Gura i se arcui. Nu m i consider un om exagerat de mandru, ceea ce e bine, pentru ca mandria mi-a fost ingenuncheata. -A i vrut adevarul, ii reaminti ea. Cand am scapat din ghearele lui Frederick p m-am intors in sala de bal, te-am vazut p mi-am dat seama ca erai omul potrivit in toate privintele. In plus, mi-am mai dat seama ca poate ca m3 dispretuiepi, dar. Trebuia sa vad daca a§ putea sa te fac sa te razgandepi.

Ceea ce ne aduce aici. - Sa afirmi ca ne-am logodit a fost o surpriza interesanta, remarca el. Dep banuiesc ca era singurul lucru care ne-a salvat de la un scandal, cand am fost surprinp sarutandu-ne. - Eram speriata pentru ca Frederick era in grupul care se stransese la u$a. Exulta fiindca tocmai ii dadusem apa la moara pentru a capiga custodia lui Beth. - Este el tatal? Jessie ezita.

- Aproape sigur ca nu e. El incerca sa-i vada fata mai clar in intuneric. - E un raspuns interesant.

M-a$ fi apeptat la o negare categorica. Ademenirea unui sfant 117 -Ji-arn promis sinceritate. Inspira adanc, cutremurandu'se. Cand am pus capSt relapei cu Frederick, e lel m-a violat inainte sa pot pleca.

Deoarece era pe nea$teptate, nu mfi protejasem in nici un fel pentru a preveni o sarcina. Banuiesc cS asta i-ar da oarecare motive sa creada ca ar putea fi tatal lui Beth. Daniel i$i pnu rflsuflarea, urand gandul ca Jessie fusese atacata de o hruta violenta. $i nu i-ai povestit unchiului sau? - Norn vazut de ce. Daca Philip ma credea, ar fi fost distrus, iar daca nu ma credea, totul ar fi devenit mult, mult mai rau. In schimb, a spus ca Frederick era nebun c3 nu se insurase cu mine, dar Philip nu era nebun, p ca aT fi foarte onorat daca m-a$ gandi la o cerere in casatorie din partea lui.

Mi-a placut din clipa in care 1-am cunoscut p parea a fi ca un. Un port sigur. Inspira din nou adanc, cutremurandu-se. Voiam atat de mult sa fiu in siguranfa. - Te-ai maritat foarte repede? - O saptamana mai tarziu, cu o autorizape speciala. I$i feri privirea, stanjenita.

Dar in saptamana aceea, am avut ciclu, a$a cS nu cred ca e posibil ca Frederick sa fie tatal lui Beth. S-a nascut pupn mai devreme, cu toate astea, ceea ce arunca o umbra asupra problemei. Ii seamana lui Philip, dar el?i Frederick sunt rude. Mana i se stranse pe a lui Daniel. -C u siguran^a ca e fiica lui Philip, spuse el cu hotflrare. Nascuta legitim la un interval rezonabil dupa casStorie §i recunoscuta de catre lordul Kelham.

Se pare ca Frederick incerca sa te intimideze sa-1 iei de barbat pentru ca §tie ca nu poate ca?tiga pe baza faptelor. Mai ales de cand i-ai demonstrat ca ai prieteni puternici. -S a dea Domnul sa ai dreptate, $opti ea. Nu indraznesc sa rise cu Beth.

-A m dreptate. O stranse de mana, stapanindu-si din nou impulsul de a o lua in brafe ca so consoleze. Imi pare rau ca p-am pus atatea intrebari duTeroase. Ce vad aici in intuneric nu e o femeie imorala, ci o femeie curajoasa p o mama iubitoare devotata. 118 Mary Jo Putney - Mai mult deznadajduita decat curajoasa. Dar destul despre mine.

Ai spus ca ai venit la Londra tn cautarea unei sopi. Ce fel de femeie caup? El mcerca sS-p aduca aminte ce-i spusese lui Laurel.

Parea ca fusese cu mult timp in urma. Acum Jessie ii ocupa imaginapa. -A m vrut o femeie matura, nu o feti$canS hlizita. In^elepciunea e mai importanta decat frumuse^ea. De fapt, anume n-am vrut o frumuse^e, deoarece astfel de femei pot fi complicate.

- Ei bine, eu nu sunt o feti§cana hlizita. Asta-i ceva, remarca ea. $i nu cred ca sunt in mod special complicata. Ce alte cerin^e ai? - O femeie capabila sa-mi supravegheze proprietaple, deoarece sunt mai interesat sa fiu chirurg decat sa cresc oi sau sa cultiv pamantul.!i studie profilul pur, palid. Nu cred ca ai experienta ca administrator de mopi. - De fapt, am, replica Jessie.

Sunt interesata de orice p, pentru ca Philip iubea Kelham Hall, era bucuros sa ma invete despre administrarea domeniului. Cand sanatatea lui s-a deteriorat, i-am preluat din ce in ce mai multe sarcini. Nu pretind c3 sunt experta, dar piu ce trebuie facut p ce intrebari sa pun. -A sta ar fi intr-adevar de ajutor, spuse el placut surprins. Ai fi impotriva unui sof care sa continue s3 prac­ tice inferioara p vulgara profesie de chirurg? - De ce s3 fiu impotriva unui sot care ajuta oamenii? IJn astfel de comportament ar trebui incurajat.

In afara de asta, daca epi ocupat, nu vei fi tinut sub papuc. Dar ce faci dumneata, milord Romayne? Am vorbit aproape numai eu. Acum e randul dumitale.

Ce te-a determinat sa fii sfant? El se incrunta. - A§ vrea sa nu-mi mai spui a$a.

Nu sunt un sfant. A-i ajuta pe cei care au nevoie imi ofera multe satisfacpi. Nu merit laude deosebite. - Atentie, il avertiza ea. Adaugi p umilin^a la celelalte virtud ale dumitale.

Daniel nu se putu abpne sa nu rada. Adevienirea unui sfant 119 - Nu asta era intenpa mea. Din fericire, viata mea a fost mai pupn dramatics decat a dumitale. M-am nSscut cu un interes pentru medicinS p vindecare si am petrecut cat de mult timp am putut cu doctorii, trSgStorii de oase si chirurgii din zonS. Tatal meu era moperul locului, asa cS acceptau sS m3 lase sS stau in preajma lor.

- Doctorii p m oap le pe care le cunosc eu se pare cS imp3rtS§esc aceeap pasiune timpurie, spuse Jessie ganditoare. N&scup pentru a vindeca. -A m descoperit acelap lucru. Sa fii medic este o profesie grea, cateodatS tristS p uneori periculoasa, cugetS Daniel. E o chemare, p nu doar o simplS meserie. De asemenea, e destul de neelegantS. PSrinpi mei au fost ingrozip cand am spus la o varsta destul de frageda ca vreau sa merg la Edinburgh sa studiez chirurgia.

- A?a ai ajuns s3 urmezi Academia Westerfield? -O h, nu, spuse el amuzat. N-au crezut ca sunt cu adevSrat interesat de medicinS.

Erau cu mult mai ingrijorap de interesul meu pentru religie. Fire§te cS pSrinpi au incurajat o credintS cum se cuvine in Biserica Angli­ cans cu participarea regulatS la slujbe p donapi pentru sSracii care meritau. Dar exista o capels metodistS in sat §i imi plSceau mult mai mult credinciopi de acolo.

ImbunStSfeau vieple in feluri mult mai practice, ca de exemplu predau cititul p scrisul p nu le pSsa dacS cei sSraci meritau sau nu. $i eu am predat cateva ore, dep nu cred cS pSrinpi mei au aflat asta vreodatS. E o plScere sS predai celor avizi de tnvS^SturS. - A§adar, ai fost expediat la Lady Agnes sS fii transfer- mat intr-un gentleman englez plicticos.

Se putea simp un zambet in vocea ei. M s bucur cS n-a funcponat.

- La fel p eu. La inceput ii displScuse cS fusese trimis acolo, p nu la o $coal3 mai mare, dar nu i-a trebuit mult timp sS-p dea seama cat de bine se potrivea cu Lady Agnes p cu elevii ei. -A cum, e randul dumitale sS rSspunzi intrebSrilor dureroase, milord, spuse Jessie, buna sa dispozipe dispSrand.

C e ar trebui sS piu despre dumneata? C e bucurii p tragedii te-au fScut sS fii bSrbatul care epi astSzi?

120 Mary Jo Putney Ii datora aceea?i sinceritate pe care?i ea io daruise. - De?i sunt preot hirotonisit, n-am fost niciodata un cleric propriu-zis. Pentru a-i mulpimi pe parinp, eram dispus sa ma due la Oxford sa studiez pentru Biserica de vreme ce ma interesau filosofia?i teologia. Au crezut ca asta ma va tine ocupat?i respectabil pana cand venea vremea sa preiau obligapile tatalui meu la Belmond Manor. Se lasase confortabil In voia sorpi vTeme de capva ani. Nici nu-?i daduse seama ca plutea in deriva.

-Apoi, totul s-a schimbat. -L-am adus acasa pe bunul meu prieten, Kirkland, iar el?i surioara mea au innebunit $i s-au casatorit, ceea ce era nelini§titor din mai multe puncte de vedere. Tacu, luptandu-se cu vechi dureri. Nu mult timp dupa aceea, logodnica mea, Rose, a murit pe nea?teptate pe cand eram la Oxford.

- Imi pare rau, spuse Jessie cu o sincera compatimire. Trebuie sa fi fost devastator. - Dulce, balaie?i cu o fire vesela. Imaginea ei ii aparu fulgerator in minte, o tanara fata surazatoare care nu va imbatrani niciodata. Domeniile familiilor noastre erau vecine?i am crescut impreuna. Era cel mai firesc lucru cu putinta sa-p imaginezi ca o sa ne casatorim?i c3 o sa traim aceea?i viapi confortabila la pira, la fel ca?i parinpi no?tri. Dar apoi, ea a murit.

Tacu atat de mult incat Jessie il indemna: -§i? -N-am spus asta nimanui niciodata, nici macar lui Laurel, zise el incet, dar m-am intrebat mereu daca nu cumva a? Fi putut s o salvez pe Rose daca a? Fi fost acolo.

A murit de o febra puternica, nea? Exista lucruri care ar fi putut fi facute?i nu au fost facute. Vocea i se stinse. Jessie i?i duse mainile incle?tate spre inima.

-§ i de atunci, incerci sa salvezi cat de mulp oameni pop pentru ca n-ai putut so salvezi pe ea? Ademenirea unui sfant 121 - Poate. E posibil sa n-o fi putut salva, dar n o sa $tiu niciodata. Cu toate astea, cea mai mare schimbare a venit cand Laurel 1-a parasit pe Kirkland.

A refuzat sa spun5 de ce. Pentru prima $i singura data in via;a mea, am fost tentat sa ucid pe cineva, chiar daca eu §i Kirkland am fost cei mai buni prieteni. Ceea ce a facut sa fie infinit mai rau a fost cand parinpi mei au repudiato pe Laurel §i au refuzat sa-i permita sa vina acas3. - Cum au putut sa-i faca a§a ceva propriei fiice? -N ici mie nu mi-a venit sa cred. Facu o grimasa.

Atunci mi-am dat seama ca erau atat de egocentrici $i ca nu-i vedeau pe copiii lor ca pe nifte persoane de sine statatoare. Erau mandri de mine pentru cS ii puneam pe ei intro lumina buna. Nu erau foarte interesap de Laurel, dar au fost incantap cand $i-a asigurat un conte drept so. Ceea ce a facut sa fie cu atat mai rau cand La parasit, chiar daca el a insistat sa spuna ca totul a fost din vina lui.

-$ i a§a a fost? Intreba Jessie, intrigata. - Da, de$i n-am aflat motivul, ceea ce a contat a fost cat de manios am fost pe parin;ii mei pentru cS au repudiato pe Laurel. Fusese cea mai dulce $i iubitoare fiica pe care;io puteai imagina, si apoi sa fie abandonata? Chiar?i acum gandul ii facea sangele sa-i clocoteasca.

- A$a ca a;i deschis impreunS o infirmerie? -In cele din urma.

Mai intai am organizat o gospodarie comuna. Aveam o mica mo?tenire, iar ea avea un venit generos de la Kirkland, ceea ce facea sa fie mai u$or. Ea se ocupa de gospodarie, in vreme ce eu studiam medicina $i chirurgia, pana cand am inva;at suficient incat sa nu fiu o amenintare pentru pacien;ii mei. Casa Zion era proiectul ei personal, dar am muncit impreuna la orice trebuia facut.

Faptul cS fusesem hirotonisit insemna ca puteam oficia botezuri, nunfi $i inmormantari, ceea ce a fost convenabil. -C e au spus parin;ii tai de asta? Intreba curioasa Jes­ sie. Te-au repudiat $i pe tine? 122 Mary Jo Putney - Nu, dep relapa era tensionata pana la punctul de a se rupe.

$i n-a mai tost niciodata la fel. Daniel regretase moartea prematura a parinplor s3i, dar nu-i jelise. The Big Bang Theory Torrent Fr Saison 1.

Ceea ce nu fusese prea crepinepe din partea lui, dar sa pretinda altceva ar fi fost o minciuna. Cu toate astea, intr-un fel ciudat, lipsa de toleran^a a parinplor sai i-a adus foloase pentru ca l-a condus la decizia de a studia medicina p a pus baza relapei apropiate cu sora lui.

-Voiau ca eu sa fiu un mosier respectabil. Am inva^at bazele acestei indeletniciri crescand la Belmond Manor, dar perspectiva era ca p cum a§ fi aruncat in inchisoare. - $ i acum epi raspunzator nu numai de domeniul familiei tale, dar p de toate proprietaple Romayne. Nu-i de mirare c3 vrei un bun administrator sa supravegheze totul. Din fericire, astfel de persoane pot fi angajate. - Sau ]uate in casatorie, poate.

Daniel ip arcui sprancenele. Ip place sa te ocupi de administrarea unui domeniu? - Da, admise ea. Mai degraba imi place sa dau ordine p imi plac satisfacpile unei ferme bine administrate cu oameni prosperi care sa traiasca acolo. Dar o casatorie este mai mult decat sa muncepi bine impreuna. Se intoarse $i ip ridica mana spre fa{a lui, atingandu-i u?or buzele cu degetele.

Este p incredere. El ii saruta buricele degetelor. - Avem incredere unul in altul, milady? -A m incredere ca o sa ai grija de Beth, §i asta e cea mai importanta cerin^a a mea. Ip trecu degetele prin parul lui.

Sper ca ai incredere ca am fost sincera cand am zis ca o sa fac tot ce-mi sta in putin^a sa fiu o sope buna p credincioasa. O atinse pe obraz, neputand sa reziste pielii ei catifelate. - Intimitatea vine_ in timp p prin discupi. Ip apas^/ obrazul de mana lui. Imparpnd patul p masa, p pasiunea. Ademenirea unui sfdnt 123 -Pasiunea, milady, e simple. Nemaiputand sa-i reziste, o ridica in poala lui.

Moliciunea ei calda, feminina il amep. Pasiunea era foarte simpla. Capitolul 16 Gandirea raponala disparu cand Jessie se a$eza in poala lui Daniel. Imbrap$area lui o incalzi a§a cum nici un $al de ca§mir nu putea. Tacut, ip ingropa fa;a in curbura gatului ei, cu inima bubuind.

Ea ip inchise ochii cu un oftat de u§urare, simpndu-se ca o corabie care gSsise un port sigur cand descoperi forpi p forma corpului sau musculos de barbat. Puternic, unic prin el insup. -Im i place sa te pn in brafe p sa fiu imbrap$ata de tine. Aveam nevoie de toata discupa asta raponala? Revenim mereu la pasiune care este mai cinstita decat vor putea fi vreodata ni$te simple cuvinte. El expira, rasuflarea lui calda gadilandu-i urechea. Vrea sa cred ca discupa a ajutat la crearea unei legaturi intre noi.

Te-am dorit inc5 de cand ne-am intalnit, dar casatoria cere mai mult. Vorbele lui o facura sa ofteze u$or. - Deci, urmeaza sa ne casatorim? Mainile lui mangaietoare se oprira. Dupa cateva momente, el spuse pe un ton mai serios: - Daca vrei cu adevarat s3 te marip, da. Dar chiar nu cred ca Frederick Kelham ip poate face vreun rau, pe p lui Beth, pe cale legala, a§a ca poate ca n-ai nevoie de un protector puternic, la urma urmei. Infrigurata, ea ip ridica privirea p incerca sa-i vada expresia in intuneric.

-Asta inseamna ca mai degraba nu te-ai insura cu mine? Te-am pus intro situape imposibila in seara asta, dar daca lasam sa treaca cateva saptamani fara vreun anun;, dupa aceea putem spune ca am decis 124 Mary Jo Putney ca nu suntem potrivip unul cu celalalt. Asta n-ar trebui sa fie atat de scandalos. -Poate ca nu suntem chiar atat de nepotrivip pe cat am crezut. Firefte ca am aflat mai multe unul despTe celalalt in ultima ora decat am fi facuto intr-un intreg sezon de baluri, serate fi dejunuri venetiene1, zise el ganditor.

Tu nu e§ti frumusetea rasfatata care am presupus ca efti fi chiar cred ca ai incetat sa te gandesti la mine ca la un sfant. Daca impartafim suficiente lucruri in comun, asta n o ftiu. Cred ca o casatofie este intotdeauna triumful speranfei impotriva fricii. Dar vreau sa m3 insor cu tine, daca e§ti sigura ca e bine pentru tine?i pentru Beth.

- Sunt pe atat de sigura pe cat pot, rosti cu un tremur in voce. Recunosc, nu m-as fi gandit niciodata sa ma casatoresc atat de curand, daca nu erau ameninfarile lui Frederick. Dar cunoscandu-te pe tine, nu vreau sa te pierd, pentru c3 momentul nu e unul ideal. -In cazul asta. Gura lui o g3si pe a ei, intima §i stapanitoare. Jessie aproape ca uitase cat de minunata putea fi pasiunea.

Acum, ca se hot5rasera sa se casatoreasca, permise indoielilor de mai inainte sa dispara fi se lasa purtata de valid pasiunii reciproce cu care fusesera daruifi. Buze fi limba, atingeri fi o dorinpi fierbinte fi intensa intr-un exuberant sarut fara sfarfit. O pnea in poala lui cu unul din brafe in jurul spatelui pentru suspnere. Asta ii lasa cealalta mana libera pentru a o mangaia. Mana lui aluneca sub fal pentru a4 cuprinde un san. In timp ce ii mangaia sfarcul cu degetul mare, ea scoase un sunet ca un tors de pisica f i se impinse in palma lui, dorindu-fi ca straturile de mate­ rial ale corsetului, ale camafutei fi ale rochiei sa dispara ca prin farmec, pentru a se putea atinge piele de piele.

Mana lui o mangaie in jos spre abdomen, cald fi fascinant, de-a lungul foldului, ajungand sa ramana pe genunchi. Jessie ifi undui frenetic foldurile tn poala lui. 1O perrecere de dupa-amiazS care poate continua pan5 seara (n.tr./ Ademenirea unui sfant 125 Fiecare fibra din trupul ei se mi$ca, prinzand cu disperare via^a. Mana lui se strecura incet sub poalele rochiei $i ii gasi genunchiul gol, degetul mare mangaindu-i interiorul coapsei. Ea gafai?i i$i dezlipi gura de a lui pentru a spune: - Pe pamant.

O sa fie mai bine. Daniel inghe^S, iar ea simp cum tot trupul lui vibra de incordare. Apoi fi lasa poalele in jos §i o pntui in imbrSpsarea lui. - Am a$teptat atat de mult, spuse el cu o voce tremuranda. Intenponez sa astept un pat adevarat. Amintindu-?i §ocata unde se aflau, ea inghip greu $i facu tot ce ti statu in putinpi sa-§i infraneze dorinpa.

- Banuiesc ca ai dreptate, dar cat de mult trebuie s3 a^teptam? -Suntem la Londra, a§a ca o licenpi speciala va fi u$or de obpnut.

Daniel se ridica $i ii intinse mana pentru a o ajuta sa se ridice $i ea. ^ -Trei zile? Inainte ca prietenii no$tri sa paraseasca Londra.

-C re d ca pot supravielui trei zile fara a lua foe, spuse ea. - O sa fie trei zile lungi. O ajuta sa-$i scuture fustele?i sa-?i indrepte rochia. Trebuie sa petrec ceva timp cu Beth, ca sa se poata obi$nui cu mine.

Sa vin dimineapa sa va iau $i sa mergem top trei cu trasura in pare? -L u i Beth o sa-i placa asta. Vom putea decide, de asemenea, asupra unor chestiuni de baza, cum ar fi, bunaoara, unde vom locui. El i?i puse mana calda pe talia ei?i o conduse spre casa, cochiliile scoicilor trosnindu-le sub picioare. -A sta este o problema complicata. Tu ai Kelham Hall, eu am Belmond Manor $i cateva proprietap Rtv mayne pe care nici nu le-am vizitat inca.

Ma gandeam sa merg la castelul Romayne cand plec din Londra pentru 126 Mary Jo Putney ca este re$edint de familie. Ai vrea sa te gande§ti la asta ca la o calatorie de nunta? -A r fi interesant, dar hai sa lasam pana maine toate gandurile practice. II stranse de bra^.

In seara asta, vreau doar sa exist. Fu necesar sa-§i mai aranjeze pu^in pnuta cand intrara in cas5. Din fericire, nu era nimeni in hoi. Ea i§i scutura iarba zdrobita de pe poale. - C e bine ca amandoi suntem imbracati in negru. Se vede mai pupn ce am fScut. - Cred c3 majoritatea celorlalp oaspefi o sa arate in­ dulgent, avand in vedere ca tocmai ne-am logodit.

I$i indoi bratul, ca ea sa i-1 poata lua. - Probabil ca balul e pe sfar§ite. Sa urcam $i sa le aratam tu tU T o r ca am ajuns la o in^elegere? Ea i$i vari mana sub braful lui.

- In special detestabilului de Frederick. Poate ca acum o sa accepte ca e vremea s3 renunfe- Putem spera. Tonul lui Daniel nu arata ca e convins. Nici Jessie nu era, dar nu putea decat sa spere. Muzicanfii atacau un vals cand ei intrara in sala de bal. Rautados, Daniel spuse: - S a anunfam ca am cAzut de acord, dansand acest vals? Primul gand al lui Jessie fu ca era in doliu.

Sa danseze ar fi fost scandalos. Al doilea j;and fu da!

Imi place sa dansez, milord Romayne. Zambind., Daniel o trase in pozipa de vals §i se rotira pe muzica. Dupa expresia de pe chipul lui, in mod clar era vesel. Jessie il vazuse zambind $i ocazional razand, dar seriozitatea lui fundam ental era mereu prezenta. Nu in seara asta.

Era fericit $i se vedea. O $uvRa de par blond ii cadea pe frunte facandu-1 sa arate aproape ca un baiepindru. Cu toate acestea, cu inaltimea si umerii sai lafi, era un barbat foarte atragStor.

Pasiunea pe care $i-o inabu^isera in gradina vibra intre ei, profunda! Si ameptoare. Doar cateva zile. Ademenirea unui sfant 127 Daniel era un dansator sublim, cu o indemanare nSscuta din practica, nu doar din lecpile copilariei. Oare ii placuse sa danseze cu pierduta lui Rose, apoi renun{ase in favoarea altor preocupari dupa moartea ei? Parea ceva ce ar fi facut. Sfinpi nu erau indeob$te cunoscud pentru voio?ia lor.

N ici ea nu fusese prea vesela in ultimul timp, dar in seara asta savura magia speranpji. Se incredinta impreuna cu fiica ei in mainile unui barbat bun. Doamne, o sa fie al treilea ei sod Ar fi trebuit sa invete ni§te lucruri pana acum. Doar primul ei mariaj fusese rezultatul inflacaratelor declarapi de dragoste $i fusese un dezastru. Philip o invS{ase ca era mai bine sa pomeascS la drum cu simpatie, respect $i o dorinta comuna de a se casatori. Asta va da iubirii §ansa s3 creasca. Ea $i Daniel nu erau indrSgostiti, dar se placeau $i, cu siguran^a, se simteau atra$i unui de celalalt.

Era de ajuns. Daniel o rotea?i o z3ri in treacat pe Lady Julia care-i privea cu o expresie luminoasa, favorabila. Erau zambete indulgente pe majoritatea celorlalte fe{e, dar existau $i exceppi. Femeia care ii descoperise sarutandu-se statea imbufnata. Nici urma de Frederick, ceea ce era o u$urare. Mariah ii facu lui Jessie un semn de aprobare pe la spatele sotului ei. Jessie ip dadu capul pe spate §i rase, pnuta in siguranta de bra^ele puternice ale lui Daniel, in timp ce luminile balului se invarteau in jurul ei.

Mai­ ne i$i va face griji in legatura cu schimbarile §i provocarile din via{a ei. Dar in seara asta, dansa.

Frederick Kelham reu$i sa-$i stapaneasca blestemele furioase pana cand cft^eaua $i cel mai proaspat natar3u al ei intrara in casa. Fusese limpede pentru oricine avea ochi de v3zut ca, atunci cand pretinsese ca Romayne se va insura cu ea, acesta auzea prima data despre a$a ceva. 128 Mary Jo Putney Cand o rrasese afara pe Jezebel*1 sa-i vorbeasca, Frederick ii urmarise, sigur ca Romayne o va denun(a. Dar nu, prostul era tnca unul care fusese dus de nas de tertipurile catelei. Chiar se va insura cu ea. Primul lucru pe care-1 va pune sa faca va fi sa solicite tutela plodului.

Romayne avea $i prieteni puternici. De fiecare data cand Frederick il vedea, era cu un duce sau cu un conte. Mai piu, sora Lui era maritata cu Kirkland, cunoscut ca un individ primejdios. Stapanindu-$i furia, Frederick cantari ce mai auzise.

Interesant ca fusese casatorita chiar inainte de a veni in York. Lui nu-i spusese niciodata asta. In seara asta fusese neclara in privinfa primului ei sop Poate ca nu murise. Poate ca doar fugise $i-l parasise pe so{ul ei legitim, ceea ce insemna ca mariajul ei cu unchiul Philip fusese nul, iar plodul era ilegitim. Poate ca asta era prea mult sa spere, dar merita sa cerceteze. Totu$i, trebuia sa $tie mai multe despre ea de­ cat ca venise din Tara de Vest2. Ii spusese lui Frederick adevaratul ei nume in York, cand ii ceruse sa se marite cu el?

Sau §i asta fusese o alta minciuna? Greu de zis, dar numele era destul de neobi?nuit, a§a ca poate ii putea da de urma.

Merita sa incerce. Cu gura stransa, Frederick parasi gradina $i se indrepta spre casa. Ar putea $i va afla mai multe despre tarfa asta uneltitoare care se maritase cu unchiul lui. $i cand 0 va face, poate va exista un mod de a-$i recupera ce era al lui.

Laurel a$tepta pana cand ei trei ramasera singuri in trasura lui Kirkland, inainte de a izbucni: - A^adar, chiar te insori cu Lady Kelham? Daniel statea pe bancheta de vizavi de sora lui $i de sopjl ei, mergand cu spatele. -A§a s-ar parea. Nu se putu abpne, pe fa^a ii ap3ru un zambet larg. ' Personaj biblic, sinonim cu femeia ticSloasa, promiscuS (n.tr.) 1Termen informal pentru zona de sud-vest a Angliei (n.tr.) Ademenirea unui sfatit 129 - E tnfeiept, cand o cunosti de atat de pupn timp7 - De cat timp va cuno$teap tu p cu Kirkland inainte de a va logodi? Kirkland rase, prinzando de mana pe sopa lui.

- Cam de patru ore, dupa cum imi amintesc eu. A$ fi cerut-o p mai devreme, dar n-am vrut s5 par grabit.

Laurel rase impreuna cu el. -A i dreptate. Cand cineva simte ce am simpt noi, timpul nu se masoara la fel ca pentru toata lumea. Dragostea n-are prea multa rabdare. Ce-ar spune romantica lui sora daca Daniel i-ar marturisi ca mariajul lui nu era unul bazat pe dragoste, a$a cum fusese al ei?

Banuia ca trebuia s3 fii foarte tanar ca sa te indragoste^ti cu acea sinceritate p daruire totala. Pe Rose o iubise in acest fel. Laurel p Kirkland avusesera p ei parte de acest fel de dragoste, altminteri n-ar fi supraviepiit celor zece ani cat fusesera desparpp.

Dar asta nu era o discupe pe care voia s o poarte cu ea. Laurel ar fi cu adevarat $ocata. Probabil ca i-ar face p morala. Mai bine sa-i ras.